Cod LMI: DJ-II-a-B-07981
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: 1792, ref. la 1869
Adresa: Str. Alexandru Ioan Cuza 21
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Situat în zona centrală a municipiului Craiova, ansamblul bisericii Toți Sfinții – Hagi Enuș este un complex arhitectural aparte, constituit din biserica propriu-zisă (cod LMI DJ-II-m-B-07981.01), cu hramul Toți Sfinții, și turnul clopotniță (cod DJ-II-m-B-07981.02), unul dintre cele mai vechi din oraș. Prin vechimea, istoria și amplasamentul ei, biserica Hagi Enuș ocupă un loc important în viața spirituală și religioasă a Craiovei, fiind de asemenea un veritabil monument istoric și o emblemă a arhitecturii de altădată.
Construcția bisericii Toți Sfinții – Hagi Enuș
Construcția bisericii datează din jurul anilor 1792-1800, conform informațiilor extrase din pisania în slavonă cioplită în piatră în pridvorul acesteia (redată pe un panou în fața bisericii): ”Cu ajutoriu sfintei și de viață făcătoarei Troiți, această sfântă Biserică ce să numește Târgul de Afară, unde să prăznuește și să cinstește hramul Tuturor Sfinților și a Sfântului Marelui Mucenic Pantelimon, este zidită din temelie de dumnealui jupân Dumitrache Săndulache, biv vel clinceriu (clucer), i de dumnealui jupan Ion Băcanu, i de dumnealui jupan Mihai Cojocariu, i de dumnealui jupan Ion Săpunariu, având ajutori și pe alți mahalagii, cine cu ce le-au dat mâna, de au ajutat și alți negustori streini, care în veac să vor pomeni, înfrumusețând-o cu zugrăveală prin afară cât și pe dinăuntru precum se vede, în zilele luminatului Domn Io Mihai Constandin Șuțu Voivod și cu blagoslovenia Prea Sfinții Sale chiriu chir Filaret, săvârșindu-să în zilele Prea Sfinții Sale Părintelui Episcopu Nectarie, leatom .3.. [spart]”. În afara chenarului pisaniei sunt scrise cuvintele: “având ajutor pe popa Vladu i jupan Matei Giurca”, iar ceva mai jos numele „Tănasie”.
Cu toate că pe baza informațiilor istorice din pisanie s-a putut stabili ca dată a zidirii bisericii anul 7301 de la facerea lumii, mai precis toamna anului 1792, un fragment de zid din partea de sud a bisericii marchează o fundație mai veche. Astfel, se consideră că biserica are o vechime mai mare de 220 de ani, informații în acest sens oferind cronicarul Dionisie Eclesiarhul. Dintr-un pomelnic clerical al acestuia aflăm că biserica a fost construită în anul anul 1758, inițial cu statut de mânăstire cu hramul Toți Sfinții, la care au slujit ieromonahii Varlaam si Rafail.
Revenind la pisania păstrată în biserică, nenumărate surse indică menționarea în aceasta drept ctitor al bisericii a unui anume Nicolae Ceaușoiu sau Ceaușescu, despre care se cunoaște că avea un fiu adoptiv, Nicola(e), frate sau rudă cu Hagi Enuș Costa Petru (Hagi Enuș, Hagi Enuși, Hagi Ienuși, Ene Nanu, sau Nanu Costa Petru), cel care se va îngriji ulterior de biserică și îi va da acesteia și numele prezent. Nu cunoaștem motivele pentru care s-a omis această informație de pe plăcuța de informare din curtea bisericii, dar presupunem că este bazată pe respingerea oricărei posibile legături cu dictatorul Nicolae Ceaușescu.
Denumirea bisericii de-a lungul vremii
În secolul al XVIII-lea, locuitorii Băniei cunoșteau biserica cu hramul vechii mânăstiri a Tuturor Sfinților, nume care s-a păstrat până în anul 1782. În documente de la începutul secolului al XIX-lea se vorbește despre „Biserica din Târgul de Afară ot Boangii, hramul Toți Sfinții, făcută de neguțătorii mahalagii”, construită la sfârșitul veacului anterior. Aflăm astfel că, odată cu înființarea la periferia Craiovei a așa-numitului Târg de Afară, biserica a preluat numele acestuia.
Izvoarele consemnează faptul că principalul ctitor al noii biserici, Nicolae Ceaușescu, ar fi avut un fiu adoptiv, Nicola(e), fiu al negustorului grec sau aromân Costa Petru și frate cu Hagi Enuș. După moartea Ceaușeștilor, Hagi Enuș își ajută fratele în actele de epitropie a bisericii. Astfel se explică și schimbarea numelui bisericii în tradiția orală din Târgul de Afară, ulterior Târgul de Afară Vechi (odată cu mutarea târgului), în Târgul Vechi Hagiu, Biserica de la Hagiu și, ulterior, biserica Hagi Enuș. În mod oficial, schimbarea denumirii a survenit în data de 29 iulie 1859, atunci când, într-o adresă a Consiliului Municipal din Craiova cu nr. 1285, lăcașul apare pentru prima dată sub numele de biserica Hagi Enuș.
Cine a fost Hagi Enuș?
De origine greacă sau aromână, Hagi Enuș a fost un bogat negustor craiovean, al cărui nume îl regăsim în rândul epitropilor de la biserica Madona Dudu (pe atunci Maica Precista de la Dudu), al casei jupânesei Smaranda Brăiloiu și al bisericii Toți Sfinții.
Pe lângă negustorie și epitropie, Hagi Enuș s-a implicat și în Revoluția de la 1821, când l-a împrumutat pe Tudor Vladimirescu cu 4.953 lei pentru cheltuieli cu armamentul. Acest sprijin nu a fost, însă, unul dezinteresat, Hagi Enuș urmărind să intre în grațiile eroului revoluționar. Vladimirescu a înțeles tertipurile abilului negustor, pe care îl acuză printr-unul din punctele din „Cererile norodului românesc“ că ar fi prădat țara prin jefuiri și îl condamnă la izgonire din țară. Decizia nu a mai putut fi pusă în aplicare din cauza tragicului sfârșit al conducătorului Revoluției. Ulterior, Hagi Enuș cade în dizgrația poporului și este obligat, rând pe rând, să cedeze epitropia casei jupânesei Brăiloiu și pe cea a bisericii Toți Sfinții (aprilie 1824). În documente posterioare acestui an se menționează numai “casa răposatului Hagi Enuș”.
Reparații ale bisericii în secolul al XIX-lea
De-a lungul veacului al XIX-lea, biserica a suferit numeroase deteriorări, reparațiile afectându-i aspectul inițial. În perioada 1826-1829 se efectuează repararea și zugrăvirea tavanului, șindrilirea bisericii și repararea clopotniței (rezidită cu cărămidă din biserică). Cu această ocazie în clopotniță a fost mutat vechiul clopot pe care biserica l-a primit în timpul răscoalei sârbilor din anul 1814 de la consiliul parohial al Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“ din Belgrad.
“Cutremurul cel mare” de la 1838 afectează și el structura și rezistența bisericii, deteriorând altarul, amvonul și tencuiala, ceea ce conduce la o nouă zugrăvire în frescă a edificiului. Biserica trece printr-un nou proces de reparare și șindrilire în 1839 și printr-o renovare generală și o zugrăvire între 1855-1856 (ctitori Hristea Stancovici și Sterie Ioanu). În anul 1895 s-a adăugat o nouă pictură, în ulei, în timp ce zugrăveala exterioară a fost ștearsă și nu s-a mai refăcut, și s-a acoperit cu tablă. Odată cu trecerea vremii, exteriorul bisericii a căpătat o culoare alb-cenușie, ceea ce a atras lăcașului denumirea de Biserica Cenușie.
Școala de pe lângă biserica Hagi Enuș
Secolul al XIX-lea aduce cu sine și înființarea pe lângă biserica Hagi Enuș a uneia dintre primele școli elementare particulare din Craiova. Se știe că un anume dascăl Ioan Gheorghiu (cântăreț la strana bisericii) îi învăța pe tineri să scrie și să citească încă din anul 1827, dar organizarea propriu-zisă a școlii începe de abia din anul 1831. Cei 300 de elevi care frecventau cursurile școlii învățau matematică, literatură, științele naturii, teologie și muzică psaltică.
La această școală a fost instruit și dascălul și cronicarul Nicu Theodorescu, cel pe care îl descoperim mai târziu drept dascăl la biserica Sfinții Apostoli și la biserica Postelnicu Fir (în perioada 1840-1850) și care ulterior, între 1856(7)-1880, deschide o școală în casele proprii situate lângă biserica Hagi Enuși. Această școală va fi condusă mai târziu de cântărețul bisericesc Gheorghe Ion.
Biserica în secolul al XX-lea
Reprezentativă pentru viața bisericii în secolul al XX-lea este prezența în perioada anilor 1940-1941 a preotului paroh Dumitru Bălașa. Acesta a scris studii valoroase despre istoricul bisericii Hagi Enuș și a publicat numeroase manuscrise ce descriu trecutul tumultos al Bisericii Târgului de Afară. În plus, prin stăruința acestuia s-a spălat în 1941 pictura în ulei din 1895 a bisericii, refăcută de Iancu Constantinescu. Conform informațiilor din „Vieața Bisericească în Oltenia: Anuarul Mitropoliei Olteniei” din același an, la acea dată din parohia Hagi Enuș făceau parte 357 familii cu 1472 persoane, printre care se regăseau și cunoscuți intelectuali ai vremii, precum I. Pictorian, fost Secretar General la Ministerul de Finanțe și Director General al Casei de Depuneri și Consemnațiuni, Colonel N. Chiliman, seminarist, Profesor Universitar Iulian Teodorescu și alții. Atunci exista și un recent înființat cor, dar și o bibliotecă cu 220 volume.
Biserica Hagi Enuș în perioada contemporană
Cea de-a doua jumătate a veacului a adus o restaurare în 1978 a picturii pe bază de ulei, suprapusă celor în frescă. Anul următor, bisericii i s-a adăugat o pardoseală din stejar, așezată peste beton și pământ presat și netezit, iar în 1985 s-a înlocuit acoperișul cu tablă zincată. În anul 2000, temelia bisericii a fost prevăzută cu orificii de aerisire și aleile din curtea bisericii au fost asfaltate. Recent, în curtea bisericii a fost amplasată o cruce de lemn închinată Sfinților Închisorilor.
Detalii arhitectonice despre Biserica Hagi Enuș
„Stilul bisericii este apropiat de cel românesc, dar depărtat de cel brâncovenesc. Are două turle mici laterale pe latura de apus, are cerdac ieșit în afară și zugrăveală albă exterioară. Cerdacul are patru coloane de zidărie laterală, cele din mijloc încadrând intrarea. Pe laterale, cerdacul mai are câte o coloană centrală și o semicoloană alipită de peretele pronaosului. În acest fel pe lateralele cerdacului se formează două arcade iar în față trei arcade, dintre care cea din mijloc încadrează intrarea. Cerdacul are în față un fronton, de tip grecesc, asemănător cu frontonul principal aflat deasupra cerdacului pe peretele de fațadă. Cerdacul are o lățime ceva mai mică decât peretele de vest al lăcașului.
Turnurile mici de la colțurile clădirii par un adaos curios. Ele au o secțiune octogonală și pornesc de jos, de la temelia edificiului și au trei nivele de ornamente. Primul nivel, cel de jos, are ornamente ronde și se ridică până la înălțimea cerdacului. Al doilea nivel are nișe oarbe pe cele opt laturi și atinge partea mediană a acoperișului. Nișele sunt rotunjite în partea lor de sus. Ultimul nivel al turnurilor este ornamentat cu o alternanță de nișe oarbe prelungi (ca și la nivelul inferior), cu ferestre din ochiuri de sticlă. La fiecare turn, ferestrele sunt în număr de patru și alternează cu nișele asemănătoare ca formă și dimensiuni. Ferestrele fiecărui turn sunt îndreptate către cele patru puncte cardinale. Din interiorul bisericii se poate urca în cele două turnuri pornind din spațiul pronaosului. Turlele mici laterale au urmat permanent exemplul acoperișului în două ape, ele fiind acoperite cu conuri cu laturi rotunjite din tablă.
Între cele trei nivele ornamentale ale turnurilor se găsesc ornamente din zidărie sub formă de brâuri. La ultimul nivel al turnurilor, unde sunt practicate ferestre orientate spre punctele cardinale, câte una dintre ele lipsește. Este vorba de cea care ar fi fost orientată către centrul edificiului. Deci o turlă nu are fereastra dinspre nord, iar alta pe cea dinspre sud. Este posibil ca la origine, sau mai târziu, nișele de pe turnuri să fi purtat picturi, dar ulterior s-au acoperit cu var.
Deasupra turnurilor și a frontonului cerdacului, crucile au opt brațe. Cele principale, pe verticală și pe orizontală, sunt mai bine conturate, iar între ele se despart în unghi de 45 de grade alte patru brațe ca niște raze. Pe frontonul principal al bisericii este așezată o cruce metalică de dimensiuni mai mari, cu brațele terminate treflat. Toate cele patru cruci amintite, două pe turnuri și două pe frontoane sunt fixate pe câte o bilă ornamentală atașată acoperișului, sau turnului superior. Bilele au un diametru de circa 20 de centimetri și sunt confecționate din tablă.
Pe latura de apus a curții bisericii, în str. Nicolae Bălcescu a rămas clopotnița veche așezată exact pe aliniamentul clădirilor și de lângă ea coboară spre Calea București o clădire parohială stil vagon-parter. Intrarea în aceasta se face prin curtea bisericii și este locuită de preotul paroh și familia sa.”
Extras din articolul “Craiova – Biserica Hagi Enuș”, de Vladimir Roșulescu