Cod LMI: VL-III-m-B-09991
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de for public
Datare: înc. sec. XX
Adresa: Parcul Central
Localitate: oraș Băile Govora
Județ: Vâlcea
În Parcul Central din Băile Govora se află bustul generalului medic Nicolae Popescu Zorileanu, primul cercetător și întemeietor medical al stațiunii.
Despre monument
Bustul generalului doctor Nicolae Popescu Zorileanu, medicul diriginte al stațiunii Govora, este opera sculptorului Spiridon Georgescu, sub conducerea căruia au lucrat sculptorul D. Mățănanu și pietrarul E. Vensan din București. Construit în 1930 „prin subscripția camarazilor și suferinzilor recunoscători” (după cum este inscripționat pe spatele soclului), monumentul comemorativ a fost amplasat în Parcul Central al stațiunii.
Bustul lui Popescu Zorileanu, lucrat în bronz, se înalță pe un soclu din piatră, pe fața căruia este inscripționat: “Medicului General Dr. N. Zorileanu 1848-1921. Primul cercetător și întemeetor medical al Băilor Govora”. În partea superioară a soclului, acesta este sculptat și vopsit sub forma unei coroane de lauri.
Despre Nicolae Popescu-Zorileanu
Nicolae Zorileanu (12 februarie 1848, comuna Boscani, Mehedinți – 4 noiembrie 1921, București) a fost un medic militar care a avansat până la gradul de general de brigadă. După studii la București (Liceul teoretic în 1865, Școala de Medicină și Farmacie în 1868) și Montpellier, Franța (Universitatea de Medicină în 1875), Nicolae Zorileanu a dobândit titlul de doctor în medicină (16 august 1875). S-a însurat cu Eufrosina Popescu, cu care a avut 3 copii, dintre care cel mai mic, Mircea, a fost unul dintre pionierii aviației române, fiind al doilea aviator brevetat în România, după Ștefan Protopopescu.
Zorileanu și-a început cariera medicală ca subchirurg la un spital din București (1868-1869), după care a intrat în cadrele active ale armatei și a fost avansat sublocotenent (2 aprilie 1970) odată cu numirea ca medic de batalion clasa II. A fost numit locotenent (16 mai 1872) și căpitan (16 august 1875). După participarea la Războiul de Independență (1877-1878) a fost avansat maior în 1879 și locotenent-colonel în 1887. A fost numit medic-șef al Diviziei 3 infanterie, iar la 8 aprilie 1897, când a fost avansat colonel, a primit numirea de director al Institutului sanitar militar. La 28 noiembrie 1909 a fost avansat general de brigadă. Pentru meritale sale deosebite a fost decorat cu ordine și medalii: „Steaua României”, „Coroana României”, „Crucea trecerii Dunării”, „Virtutea militară de aur” etc.
Din punct de vedere medical, numele doctorului Zorileanu este legat de combaterea unor epidemii, dar mai ales de începuturile balneologiei românești, acesta descoperind, captând și valorificând izvoarele de ape minerale de pe Valea Oltului și din alte zone ale țării. Zorileanu se numără printre cei care au pus bazele stațiunilor balneo-climaterice Govora, Călimănești, Căciulata și Olănești. El a efectuat investigații pentru descoperirea unor izvoare cu ape minerale și a dispus analiza compoziției apei din așa numitul „puț cu apă sărată din zona Govora, constatând bogăția acesteia în fier, iod și brom, și stabilind prin cercetări originale efectele benefice ale acestor băi cu ape minerale în tratamentul unor afecțiuni. Într-un raport redactat de Primăria orașului Băile Govora în anul 1934 se relatează că în anul 1877 generalul doctor Nicolae Popescu-Zorileanu a înființat o ambulanță militară rurală, în care, începând cu anul 1878, sunt tratați militari veterani de război și câțiva pelagroși aduși de peste Milcov, cu iodul obținut din puțul forat de Societatea austriacă „Klaus & comp.” cu sediul în Râmnicu Vâlcea.
După înființarea stațiunii, în 1886 (după alte surse în 1889), la inițiativa doctorului Zorileanu au fost construite mai multe pavilioane cu instalații, unde erau tratați bolnavi militari și civili. Împreună cu cunoscutul inginer francez E. Bochet, implicat în forajele de mare adâncime, Zorileanu a captat câteva izvoare cu ape minerale la Govora, Călimănești, Căciulata, Olănești și Bivolari, și în perioada 1887-1889 a pus bazele primelor așezăminte balneologice Călimănești, Căciulata, precum și Pucioasa, Lacul Sărat, Vulcana și Sărata Monteoru. Tot din inițiativa lui, în anul 1892 au mai fost construite la Govora încă trei pavilioane cu un total de 450 de paturi pentru tratarea bolnavilor, trei bazine pentru ape termale și 24 de cabine pentru tratamente. Rezultatele tratamentelor balneologice au făcut obiectul mai multor lucrări de cercetare științifică și cu caracter de informare de referință, dintre care amintim Apele minerale de la Olănești, 1883; Bolile vechi în armată și stațiunea Govora, 1898; Considerațiuni asupra fracturilor în general, complicate de plăgi de război, 1878; Medicul soldatului, 1880; Medicina operatorie de război, 1884; Efectele fiziologice ale apelor minerale de la Olănești, 1900; Govora, băi de iod și pucioasă, sărate și ferocarbonate, 1904; Apele minerale de la Sărata Monteoru. Se consideră că, prin lucrarea sa „Govora și apele sale minerale”, publicată în limba franceză, Zorileanu a pus bazele științifice ale tratamentului balnear de la Govora.
Surse:
*, “Scurt istoric”. SC Băile Govora SA, www.bailegovora.ro
Dragoș-Ionuț Ecaterinescu, Radu-Gabriel Geiculescu, “Parcul Central din Băile-Govora, județul Vâlcea (Scurt istoric)”. www.muzee-valcea.ro
“Nicolae Zorileanu”, www.crispedia.ro
Mihai Mecu, Valentin Dolfi, Radu Geiculescu, “Băile Govora – Date și imagini în timp (schiță monografică)”. Băile Govora, februarie 2008