17
Apr-2021

Monumentul funerar al familiei Glogoveanu, Craiova

Cod LMI: DJ-IV-m-B-08443

Categoria: B – monument de interes local

Natura: Monument memorial și funerar

Adresa: Str. George Enescu, nr. 78, în cimitirul Sineasca

Localitate: municipiul Craiova

Județ: Dolj

Monumentul funerar al familiei Glogoveanu se găsește în cimitirul Sineasca din Craiova. În cavou se află rămășițele mai multor membri ai neamului Glogoveanu, o veche familie oltenească de secol XV, cu un rol important în istoria Craiovei și a Țării Românești.

Familia Glogoveanu, originară din Mehedinți, cu moșia de vatră la Glogova, s-a mutat la începutul secolului al XVIII-lea la Craiova, Târgu Jiu, Cerneți și Râmnicu Vâlcea pentru a fi la curent cu ce se întâmplă în viața politică, economică, socială și culturală a societății. Cu acest prilej în 1724, vornicul Matei a cumpărat casa Glogovenilor din Craiova, azi monument de arhitectură de interes național, ce a rămas în proprietatea boierilor Glogoveni timp de aproape două secole. Imobilul, construit în 1802 pe temeliile edificiului din secolul al XVIII-lea, a găzduit Primăria Craiovei și apoi, până în anul 2016, Tribunalul Dolj.

Casa Glogoveanu, Craiova - fostul sediu al Tribunalului Dolj

Casa Glogoveanu, Craiova – fostul sediu al Tribunalului Dolj

Un membru important al familiei a fost Ioniță Glogoveanu, care a deținut mai multe dregătorii: vel sluger, vel logofăt, mare serdar, ispravnic de Mehedinți (1775) și Gorj (1785), mare stolnic, vel vistier, mare logofăt, membru în Divanul Craiovei, caimacam al Craiovei și mare sluger, mort la 1805. Este acel Ioan Glogoveanu pe care îl găsim responsabil, la 1780, împreună cu slugerul Ioniță Brăiloiu, de trasarea hotarului caselor bănești din Craiova.

Din căsătoria lui Ioniță cu Maria (fiica lui Iordache Crețulescu cu Safta Brâncoveanu) au rezultat doi copii: o fiică, Safta, și un fiu, Nicolae. Ioniță Glogoveanu l-a adus în casa sa din Craiova pe Tudor Vladimirescu, pentru a învăța carte și limba greacă împreună cu fiul său. Ulterior, Tudor Vladimirescu a devenit omul de încredere al familiei, administrându-i moșiile și luând parte la comerțul cu vite și cereale pe care aceasta îl desfășura în Transilvania și Austria.

Nicolae Glogoveanu a fost mare clucer și mai apoi ispravnic de Mehedinți și Gorj și membru în Divanului Craiovei. Acesta a fost căsătorit de două ori: prima dată în 1800 cu Elena (fiica banului Constantin Ghica și a Ruxandrei Cantacuzino, cu care a avut 3 copii: Costache, Luxița și Marinca), iar la doi ani după moartea prematură a acesteia în 1814, s-a căsătorit cu Elena (Elenca) (fiica vel paharnicului și caimacamului Craiovei Manolache Gr. Romanitis, cu care nu a avut copii).

Constantin Glogoveano

Ne le 12 Fevrier 1804

Decede le 3 Juillet 1877

Moșier bogat, clucerul Costache (Constantin) Glogoveanu (1804-1877) a fost și președinte al Curții de Apel (1858). El s-a căsătorit în 1835 cu Maria, fiica logofătului Costache Bălăceanu, uniune din care s-au născut doi copii, Elena și Alexandru. Căsnicia nu avea să reziste decât 4 ani, divorțul dintre cei doi soți intervenind după ce de Maria Glogoveanu s-a îndrăgostit consulul general al Rusiei la București, maiorul Piotr Ivanovici Ruckman. Al doilea mariaj al lui Costache Glogoveanu începe în 1840, când acesta s-a recăsătorit cu o descendentă a Otetelișenilor, Elena, fiica lui Dincă Otetelișanu cu Ecaterina Florescu, considerată „una dintre distinsele boieroaice craiovene”. Cei doi au avut un fiu, Nicolae, și două fete, Ecaterina (măritată cu Alexandru Miclescu) și Zoe (măritată cu Dimitrie Bibescu).

Helene Glogoveanu

Născută Otetelișeanu la anul 1823

Decedată la 9 mai 1902

Constantin Argetoianu a descris-o pe Elena Glogoveanu ca fiind „scundă și îndesată, cu mâini și piciorușe de copil, îmbrăcată numai în mătăsuri, femeie elegantă și cochetă în înțelesul bun al cuvântului și care era o plăcere s-o vezi coafată frumos, încălțată cu tocuri înalte.

Conform unor mărturii de epocă, familia Glogoveanu locuia într-un “ somptuos palat […], în a cărui curte puteau să intre peste 60 de carete. Dl și dna Glogoveanu primeau mult și nenumărați oaspeți de seamă onorau cu prezența lor prânzurile oferite cu atâta voie bună de către gazde. Mi-aduc aminte că veneau de la București, pentru procese, cucoane mari ca: Marghioala Brăiloiu, Cassia Rosetti, Anica Sutzu și altele care descindeau la hotel Brăiloiu și erau zilnic la masa Glogovenilor”, scria Olga General Gigurtu, „Din viața regelui Carol I – Mărturii și amintiri inedite (VII)”.

De asemenea, Elena Glogoveanu era prețuită de Regele Carol I și Regina Elisabeta, cărora le-a fost de mai multe ori gazdă. Despre această relație a scris și Despina Teodorescu în 1943 în „Femei din trecutul Olteniei”: „Vizitatorilor mai îndrăgostiți de trecut, li se arată la muzeul Aman din Craiova, un teanc de scrisori legate și păstrate acolo ca amintire, precum și un scrin de stejar, cu două plăci de email alb și albastru, având, în partea de sus, pajura țării. Sunt urmele lăsate de una dintre cele mai autentice boieroaice ale secolului trecut, Elena Glogoveanca. După fată era rudă cu Otetelișenii, altă veche familie a Craiovei, iar după soț, moștenitoare a boierilor de la Glogova. Prin amândouă numele pe care le-a purtat, Elena Otetelișanu Glogoveanu s-a arătat că putea fi cu fală prietena primului rege al Românilor, Carol I”.

În același volumul se discută și despre bogata viață culturală din locuința Glogovenilor: „Ca și în alte case boierești, și în casa ei era o tradiție de cultură. Tot ce apărea nou în literatura franceză, toate revistele, precum și mișcarea artistică din străinătate și din țară îi erau familiare. Azi trecem cu nepăsare prin preajma copacilor bătrâni și a zidurilor de mănăstire ale casei în care se adăpostește primăria; urcăm și coborâm scările și nu știm că acum o jumătate de veac era acolo o viață intensă, curtea neîncăpătoare pentru cupeurile și trăsurile boierești, care aduceau oaspeți de soi în vizită cu Glogoveanca, că aici au fost găzduiți de mai multe ori Rege Carol I și Regina Elisabeta”.

După terminarea războiului de la 1877, în timpul căruia a murit Costache Glogoveanu, văduva lui, „la petite maman Glogoveanu”, cum îi spunea Carol I, a organizat o recepție în palatul din Craiova pentru perechea princiară. În semn de prețuire față de prietenia pe care le-a arătat-o constant, Regele Carol I i-a dăruit „un scrin frumos încrustat, având gravată, în latinește, o inscripție de preamărire a legii ospitalității” („Manum quam hospes hospiti passez est. Impleat Deus omnipotens beneficii tuis” / („Mâna pe care ca oaspe ai întins-o oaspetelui s-a încarce Dumnezeu a tot puternic cu binefacerile sale”). La înmormântarea acesteia, regele a trimis, în semn de ultim omagiu, o coroană, „mai aleasă ca toate”, iar în momentul ridicării sicriului, o doamnă în vârstă din rândurile prietenilor ar fi zis: “Saluons, c’est notre dernière grande dame qui s’en vas”.

Celine Glogoveanu

născută Philippon

Paris 3/11 1846 + Craiova 6/2 1909

Nicolae C. Glogoveanu

Craiova Noembrie 1844

Bucuresti 9/2 1924

Fiul lui Constantin Glogoveanu cu Elena Otetelișanu, Nicolae Glogoveanu (1844-1924) a fost licențiat al facultății de drept din Paris, membru în Baroul Dolj și al Tribunalului Dolj, secția comercială, și consilier al județului Dolj. Pe Nicolae Glogoveanu, Constantin Argetoianu îl caracteriza ca fiind „mărunt, îmbrăcat parșiv și antipatic la prima vedere, era prost, rău, calic”.

La Paris, Nicolae a cunoscut-o pe Celine Philippon, fiica unui profesor universitar francez. Viitoarea lui soție, „femeie deșteaptă și blândă, care se simțea cam oprimată”, i-a dăruit o fiică, Elena, și trei fii (Ioan, Gheorghe și George) (Ileana Cioarec menționează 5 copii, dar enumeră doar 4: Gheorghe Petre, Ion, George și Elena).

Mircea Georgescu în „Familia Glogoveanu” descrie un episod interesant din viața lui Nicolae Glogoveanu. Risipirea averii și nenumăratele aventuri cu femei de moravuri ușoare au făcut ca acesta să fie reclamat la Tribunalul Dolj în 1911 chiar de fiica sa, Elena Brăiloiu. Aceasta solicita Tribunalului să declare lipsa discernământului tatălui ei, Nicolae Glogoveanu, pentru că ar fi suferit de „excitațiune erotică”.

În 1913, Nicolae Glogoveanu a vândut Primăriei Craiova vechile case ale familiei din oraș, împreună cu o parte din mobilier. Tot din articolul „Familia Glogoveanu” aflăm că restul averii a fost împărțit, la moartea sa survenită în anul 1924, în patru părți: o parte azilului de orbi „Regina Elisabeta” din București și restul moștenitorilor săi testamentari: fiicei sale, Elena Brăiloiu, fiului Ioan Glogoveanu și nepoatei sale Elena Glogoveanu (fiica maiorului Gheorghe Glogoveanu).

Maiorul George N. Glogoveanu

Craiova 29/6 1883

Bucuresti 30/3 1923

Din articol reiese că acest Gheorghe Glogoveanu (decedat în 1923, căsătorit cu Constanța, născută Eliescu) ar fi Maiorul George N. Glogoveanu, al cărui nume îl regăsim pe monumentul funerar al familiei. Și Ileana Cioarec menționează un Gheorghe Petre Glogoveanu, despre care scrie că s-a născut tot în 1883, dar plasează data morții acestuia 10 ani mai târziu, în 1933. Autoarea notează că nu se cunoaște cu cine a fost căsătorit, nici dacă a avut urmași.

Singura fiică a lui Nicolae Glogoveanu cu Celine Philippon, Elena, s-a născut la Paris în 1872. La 7 februarie 1892 s-a căsătorit cu Theodor Brăiloiu, consilier la Curtea de Casație, descendent al marelui ban al Craiovei Cornea Brăiloiu. Cei doi au avut 5 copii: Nicolae (mort în Primul Război Mondial), Antoaneta, Ioana, Teodor (magistrat) și Maria.

Alexandru Vălimărescu

1899-1984

Maria Vălimărescu

1903-1990

Maria Brăiloiu (1903-1990/1), considerată ultima descendentă a familiei Glogoveanu, s-a căsătorit la 4 decembrie 1929 cu Alexandru, fiul lui Constantin Vălimărescu, primul președinte al Curții de Apel din Craiova. Alexandru Vălimărescu (1899-1984), doctor docent în drept (Paris, 1928), jurist, avocat pledant și conferențiar universitar la Facultatea de Drept din București. Epurat în 1949 din Facultate și din Barou, a trăit până la sfârșitul vieții fără a face compromisuri morale, din traduceri din limba franceză.

 

Surse:

Ileana Cioarec, „Boierii Glogoveni”. Editura Alma, Craiova, 2009

Despina Teodorescu, „Femei din trecutul Olteniei” în volumul „Oltenia”. Atelierele Ramuri, Craiova, 1943

Pagina de Facebook Conacul Otetelișanu

Olga General Gigurtu, „Regele Carol I și boierii olteni”, în „Din viața regelui Carol I – Mărturii și amintiri inedite (VII)

Familia Glogoveanu”, Craiova de ieri.

Mona și Florian Budu – Ghyka, “Arborele genealogic al familiei Brăiloiu”.

Vălimărescu, Alexandru. Aman.ro

Toma Rădulescu, “Virgil Potârcă (1888-1954) și Alexandru Vălimărescu (1899-1984) – reprezentanți de prestigiu ai Baroului Dolj”. Iustitia, Revista Baroului Dolj, anul V, nr. 1 (9)/2014

Aromânii în Documentele din Arhivele Craiovene”, Suțata armânească di Craiova

Andrei Oișteanu, „Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură”.

0

 likes / 0 Comments
Share this post:

comment this post


Click on form to scroll

Archives

> <
Jan Feb Mar Apr May Jun Jul Aug Sep Oct Nov Dec
Jan Feb Mar Apr May Jun Jul Aug Sep Oct Nov Dec
Jan Feb Mar Apr May Jun Jul Aug Sep Oct Nov Dec
Jan Feb Mar Apr May Jun Jul Aug Sep Oct Nov Dec