15
Nov-2014

Biserica Sf. Dumitru Domneasca, Craiova

Cod LMI: DJ-II-m-B-08065

Categoria: B – monument de interes local

Natura: Monument de arhitectură

Datare: 1889, pe temelii de sec. XVI – XVII; ref. 1906

Adresa: Str. Matei Basarab 14

Localitate: municipiul Craiova

Județ: Dolj

Biserica Sf. Dumitru din Craiova

Biserica Sf. Dumitru din Craiova

Biserica Sfântul Dumitru, cunoscută și ca biserica domnească, biserica Băneasa sau Catedrala Mitropolitană, este cel mai vechi și mai important edificiu de cult din Craiova. Situată în zona centrală a orașului, în imediata apropiere a Casei Băniei, biserica a fost reconstruită succesiv, de-a lungul secolelor, pe temelii ce datează, conform unor ipoteze, din jurul secolelor XI-XII. Ctitorită de banul Barbu Craiovescu, rezidită de Matei Basarab, reparată și remodelată de domnitorul Constantin Brâncoveanu și de boieri locali (Obedeanu, Argetoianu) și reconstruită din temelii sub oblăduirea Regelui Carol I, Biserica Sf. Dumitru este în prezent unul dintre cele mai importante centre spirituale și unul dintre cele mai importante obiective turistice din municipiul Craiova.

Ipoteze cu privire la începuturile bisericii

Conform istoricului catedralei Sf. Dumitru, începuturile bisericii par să se confunde cu însăși existența istorică a Craiovei. Deși nu se poate afirma cu certitudine data construirii primei biserici în acest spațiu sau numele primului ctitor, săpături arheologice executate în 1888 au scos la lumină dovezi care indică faptul că cea mai veche biserică Sf. Dumitru “aparține secolelor VIII-IX”. Alte păreri care nu au fost confirmate din punct de vedere documentar susțin ipoteza conform căreia biserica ar fi fost ridicată în vremea fraților Petru și Asan din dinastia Asăneștilor (secolul al XII-lea), a cneazului Ioan (secolul al XIII-lea) sau chiar în timpul marelui domnitor Mircea cel Bătrân (1355 – 1418). Istoricul Petre Constantinescu-Iași leagă construcția bisericii de victoria celui din urmă asupra otomanilor la Rovine (1395).

După cele mai multe opinii istorice, biserica de zid Sf. Dumitru – Băneasa sau Domnească – a fost ctitoria marelui ban Barbu Craiovescu, fiul cel mai mare al lui Neagoe din Craiova, întemeietorul familiei Craioveștilor. Acesta deținea moșia și localitatea Craiova încă înainte de 1500. Numele de Biserica Băneasa i se trage de la faptul că a fost socotită veche ctitorie a familiei Craioveștilor, care a dat un șir lung de bani ai Craiovei, un argument în acest sens fiind și apropierea de Casele Bănești ale acestora. Denumirea de biserică domnească i-a fost atribuit bisericii datorită faptului că din familia ctitorilor săi s-au tras mai mulți domnitori ai Țării Românești (Neagoe Basarab în secolul al XVI-lea, Matei Basarab în secolul al XVII-lea și Constantin Brâncoveanu în secolele ale XVII-lea și al XVIII-lea), fiecare dintre aceștia aplecându-și atenția asupra nevoilor lăcașului de cult.

Biserica în secolul al XVII-lea

Prima menționare documentară a bisericii datează din 11 noiembrie 1645, când într-un zapis se pomenește „Biserica Domnească ot Craiova”. Între 1651 și 1654, biserica este rezidită din temelii de domnitorul Matei Basarab, pisania în slavonă citind următoarele (traducere de istoricul August Pessiacov):  „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, întru Sfânta Troiță și întru Dumnezeire nedespărțită în veci amin. Cu puterea milostivului Dumnezeu ziditu-s-a această sfântă biserică și s-a făcut din temelie de iznoavă pe hramul Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de mir, de prea luminatul creștin Io Matei Basarab Voevod, Domnul Țării Românești și doamna lui Elina, pentru că Craiova a fost moșie dăn strămoșie a Măriei sale și s-a săvârșit în luna Octombrie anul 7160 (1652) și a fost ispravnic Danciu Părăianu din Milești”.

Catedrala Mitropolitana din Craiova - pisania lui Matei Basarab

Catedrala Mitropolitana din Craiova – pisania lui Matei Basarab

Biserica ridicată de Matei Basarab era construită în stil bizantin, avea ziduri groase de doi metri, cinci turle și un turn-clopotniță cu două clopote mari. În 1657, biserica a fost vizitată de patriarhul Macarie al Antiohiei și de diaconul acestuia, Paul de Alep, care a notat: „Am fost întâmpinați la intrarea în Craiova de banul Olteniei, boieri și popor. Aceștia ne-au condus în biserica cea mare, de piatră, zidită de ultimul Matei Vodă, cu hramul „Sfântul Dumitru”, care seamănă întocmai cu biserica din Curte (Curtea domnească din Târgoviște), fiind ridicată pe patru stâlpi înalți și având un aspect luminos și încântător”.

De-a lungul anilor, biserica a suferit mai multe stricăciuni, fiind refăcută în 1690 de către marele armaș Petre Obedeanu. Biserica a mai fost o dată parțial restaurantă în 1699, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, când acesta a dispus și refacerea Casei Băniei.

Biserica în secolul al XVIII-lea

Războiul turco-austriac din 1716-1718 aduce stricăciuni bisericii, care e reparată în 1723-1724 de fiul lui Petre Obedeanu, stolnicul Constantin Obedeanu (boier craiovean, stolnic, ulterior consilier imperial austriac și caimacam al Craiovei). Cu această ocazie, biserica este acoperită cu șindrilă, zugrăvită și repictată la interior de Teodosie, Andrei și alți zugravi renumiți ai acelor vremuri.

În anul 1731, austriecii care aveau în stăpânire Craiova au întocmit un plan pentru a întări și fortifica locul pe care se afla Casa Băniei și Biserica Sfântul Dumitru, „fiindcă situația lui era mai înaltă decât a celorlalte locuri din Craiova și întinderea lui nu era atât de mare”. Planul nu a mai fost pus în practică.

Planul fortificarii austriece a zonei din jurul Bisericii Sf Dumitru

Planul fortificării austriece a zonei din jurul Bisericii Sf Dumitru – sursă: Vieața bisericească din Oltenia, 1941

Importanța bisericii a crescut foarte mult din anul 1750, când a fost ridicată la rang de episcopie. În acel an, domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1748-1752) a dăruit Casele Bănești episcopului Râmnicului, Grigorie Socoteanu. Domnitorul a încuviințat ca, pe lângă acestea, să fie dăruită Episcopiei și reparată „biserica de piatră unde se cinstește Sf. Mucenic Dimitrie care să se numescă de acum înainte Episcopie în Craiova”. Începând cu acel an, episcopul Grigorie al Râmnicului a înființat aici cea dintâi școală cu dascăl pentru instruirea „copiilor săraci și rămași fără părinți”, considerată de Nicolae Iorga cea mai veche școală din Oltenia.

Alte reparații asupra bisericii mai sunt efectuate în două rânduri de fostul mare clucer, boierul Constantin Argetoianu, în 1770 (în timpul lui Manolache Ruset Vodă) și 1775 (pe vremea lui Alexandru Ipsilanti).

Biserica în secolul al XIX-lea

Începutul secolului al XIX-lea găsește Biserica Sf. Dumitru în plin proces de degradare, pus pe seama unei proaste administrări a fondurilor, moșiilor și proprietăților. În acest context, lăcașul își pierde statutul de biserică episcopală în favoarea Bisericii Madona Dudu. Lovitura de grație vine odată cu cutremurul din 1838, în urma căruia biserica aproape se prăbușește (crapă zidul de la altar, cad cărămizi din turlă etc). Începând cu anul 1849, biserica se închide din cauza stării avansate de deteriorare. Deși au existat numeroase încercări de reparare a bisericii (în 1858 domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica bate medalie pentru a strânge fonduri pentru rezidirea bisericii, în 1861 Cezar Boliac trimite un raport despre starea bisericii Ministerului Cultelor), aceasta rămâne închisă vreme de 40 de ani, timp în care este împrejmuită cu un brâu de fier pentru a nu se prăbuși.

Biserica Sf. Dumitru in 1847 - desen de Barbu Iscovescu

Biserica Sf. Dumitru în 1847, desen de Barbu Iscovescu – sursă: Vieața bisericească în Oltenia, 1941

În 1880-1881, un grup de oameni de seamă ai Craiovei, printre care Gheorghe Chițu, G. Aman, August Pessiacov și Gr. Tocilescu, pornesc o acțiune în urma căreia biserica este trecută în rândul monumentelor istorice. Edificiul intră în atenția Regelui Carol I, care își dorea să repare mai multe vechi mânăstiri românești, printre care Mănăstirea Argeșului, Bisericile Sfântul Nicolae Domnesc și Trei Ierarhi de la Iași. Regele cere sfatul lui Henri Révoil, arhitect al guvernului francez în misiune la guvernul român, care studiază ruina Bisericii Sf. Dumitru pentru a stabili oportunitatea reconstrucției acesteia. În raportul său, Révoil elogiază edificiul, remarcându-i proporțiile și felul original în care sunt așezate cărămizile și dispuse arcaturilor, și recomandă refacerea totală a lăcașului. Pentru asemenea sarcină, Révoil recomandă un arhitect priceput în restaurarea mănăstirilor, pe André Lecomte du Noüy.

În anul 1889, Biserica Sfântul Dumitru este dărâmată complet pentru a începe refacerea sa din temelie de către Lecomte de Noüy, sub oblăduirea regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Piatra de temelie a noii biserici e așezată la 12 octombrie 1889. Proiectul noii biserici nu era o imitație a vechii ctitorii a lui Matei Basarab, ci încorpora elemente specifice vremii peste liniile generale ale precedentului lăcaș. Astfel, Lecompte du Noüy a înlăturat zidurile de sprijin ce întrerupeau arcaturile, asemănătoare unor contraforturi în stil gotic, considerând că nu corespundeau arhitecturii din Muntenia.

Prima etapă în reconstrucția noii biserici a durat din 1890 până în 1893 și a vizat structura generală, exterioară, a acesteia. Astfel, biserica a fost construită în planul unei cruci grecești înscrise, stil ce se mai regăsea doar la Biserica Domnească Sf. Nicolae din incinta Curții Domnești din Curtea de Argeș, Biserica Sf. Nicolae din Hârtiești-Argeș, Biserica Domnească din Târgoviște și biserica fostei mânăstiri Văcăreşti din București. Noua biserică avea un pridvor deschis, cu două turle pe pronaos și una mai înaltă pe naos.

Clopotnița originală, zidită din cărămizi romane luate probabil din Mofleni, de la cetatea antică Pelendava, a fost reconstruită sub formă de clepsidră din bârne de stejar. Ulterior, aceasta a fost mutată pe amplasamentul actual, pe marginea de vest a platoului pe care se află biserica, și reconstruită din zidărie.

Biserica în secolul al XX-lea

După 1900, lucrările de interior (pictura, catapeteasma, pardoseala și mobilierul) au trenat foarte mult, angrenând o echipă internațională. Pictura a fost executată în stil bizantin în trei etape, pe parcursul a 26 de ani, între 1907-1933, de pictorii francezi Émile Memphiot (Menpiot) și Bernard Bories. Memphiot ajunsese în Craiova cu puțin timp înainte de demolarea bisericii și avusese timp să realizeze schițe ale frescelor medievale, pe care le-a reprodus ulterior pe pereții noului edificiu. Picturile ornamentale din biserică și pridvor au fost executate de germanul Gustav Nill, iar catapeteasma de pictorul gorjean Iosif Keber (pictorul Catedralei Sfinții Voievozi și al Bisericii Sfinții Apostoli din cadrul Ansamblui Brâncuși din Târgu Jiu). Iconostasul bisericii a fost realizat de Asociația sculptorilor decoratori din București, prin atelierul lui Alexandru Nache, în timp ce ușile împărătești au fost realizate din lemn de tei de sculptorul Constantin Mihail Babic (titular al lucrărilor de la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia). Icoana Sf. Dumitru, realizată în mozaic venețian, în email și pe fond de aur, după o acuarelă de Noüy, a fost efectuată de către Societatea “Carrara”, prin italianul Giuseppe Papariti. O copie a acesteia realizată de arhitectul Ion Mincu decorează în prezent Sala Mare a Primăriei din Craiova.

Construcția bisericii a fost finalizată și sfințită pe data de 26 octombrie 1933, cu ocazia hramului Sf. Dumitru. La slujba de sfințire oficiată de episcopul Vartolomei al Râmnicului – Noul Severin, au participat regele Carol al II-lea și Prințul Nicolae, precum și numeroase oficialități locale. Cu această ocazie s-a fixat în zidul bisericii o placă comemorativă: “În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Această sfântă și dumnezeiască biserică, în care se cinstește și se prăznuiește hramul Sfântului Mare Mucenic Dumitru, izvorîtorul de mir, ocrotitor al Craiovei, s’a ridicat din nou pe străvechi temelii în anul 1652, de către slăvitul întru pomenire Voevod Matei Basarab Domnul Țării Românești și Elina Doamna, soția sa, în inima acestui oraș așezat pe moșia strămoșească a neamului său Basarabesc și fiind cea mai veche și de frunte biserică din orașul de scaun al Banilor Olteni, mulți domni și boieri dreptcredincioși i-au fost purtători de grijă, în curgerea vremii. Iar după cutremurul din 1838, sfântul locaș ruinându-se a rămas timp îndelungat în cumplită părăsire, până când marele Rege Carol I cel Înțălept, unindu-și gândul cu voința vechilor ctitori, a hotărât să clădească iarăși, din temelii, această falnică și minunată zidire, pentru pomenirea sa, a soției sale Elisabeta Regina și a urmașilor lui.

Piatra de temelie s’a așezat în anul 1889 și lucrările au urmat, cu largul său sprijin, după planurile arhitectului Andre Lecomte du Nouy, desăvârșindu-se supt domnia Regelui Carol II, Voevodul culturii românești, de către Primăria Municipiului Craiova, primar fiind iubitorul de datină și fapta creștină Constantin N. Potârca. Și s’a sfințit această biserică în ziua hramului său, la 26 Octombrie anul 1933, supt păstorirea și cu binecuvântarea D. D. Vartolomeiu, episcop al Râmnicului, Noul Severin.”

Catedrala Mitropolitana din Craiova - pisanie

Catedrala Mitropolitana din Craiova – pisanie

În 1939, cu prilejul aniversării centenarului nașterii regelui Carol I, Arhiepiscopia Olteniei a trecut la rangul de mitropolie, Biserica Sf. Dumitru devenind catedrală mitropolitană.

Biserica în secolul al XX-lea

În anul 1976, pictura interioară a Bisericii Sf. Dumitru a fost curățată. Cutremurul de la 1977 a afectat structura bisericii, care a necesitat ulterior lucrări de consolidare. Acestea au fost finalizate în 1978, când biserica a fost resfințită de Mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu, chiar cu prilejul hramului lăcașului de cult.

Începând cu anul 2006, biserica a fost supusă unor noi lucrări de reparații capitale, conservare și restaurare, finalizate în decembrie 2008.

În prezent, biserica găzduiește moaștele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfinților Serghie și Vah, sfetnici ai împăratului Maximian și martiri ai lui Hristos, și ale Sfintei Mucenițe Tatiana Diaconița.

Surse:

Site-ul oficial al Catedralei Sf. Dumitru din Craiova

Vieața Bisericească în Oltenia, Craiova, Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului și Severinului, 1941

Articolul “Craiova – Biserica Catedrala Sf. Dumitru” de Vladimir Roșulescu, 2010

1

 likes / 15 Comentarii
Share acest post
  1. Ansamblul bisericii Sfanta Treime din Craiova | Oltenia Monumentala /

    [...] Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, Mânăstirea Argeșului, Mitropolia din Târgoviște și Biserica Domnească Sfântul Dumitru din Craiova. Deși unele surse menționează că vechea arhitectură a bisericii fost respectată, astfel [...]

  2. Biserici din Oltenia purtand hramul Sf Dumitru | Oltenia Monumentala /

    [...] Biserica Sf. Dumitru – Domnească, Str. Matei Basarab 14, Craiova [...]

  3. Biserica Mantuleasa din Craiova | Oltenia Monumentala /

    [...] Ocnița din Râmnicu Vâlcea, Mărcuța și Mavrogheni din București, Sf. Gheorghe – Nou și Catedrala Sf. Dumitru din Craiova. De curând s-au finalizat lucrările de restaurare din cadrul unui amplu proces de renovare ce a [...]

  4. Noemi si Andrei de la Povesti Calatoare in vizita la Craiova | Oltenia Monumentala /

    [...] curs de amenajare). De la Biserica Madona Dudu am trecut pe lângă fostul Han Puțureanu înspre Catedrala Mitropolitană și Casa Băniei (care tocmai se închisese când am ajuns noi acolo) și am continuat până în [...]

  5. Cetatea Pelendava, certificata istoric | Oltenia Monumentala /

    [...] însemnele unei unități militare a Imperiului Roman, la temelia unei construcții din apropierea Catedralei Sfântul Dumitru. Nimeni nu-și explica însă de unde provenea această cărămidă și nici nu putea preciza cât [...]

  6. Biserica Sfintii Apostoli, Craiova | Oltenia Monumentala /

    [...] Dan Neamu (care a mai pictat la bisericile din Craiova Sfântul Gheorghe cel Nou, Mântuleasa, Catedrala mitropolitană Sfântul Dumitru), pictor Adrian [...]

  7. Monumentul Fratii Buzesti, Craiova | Oltenia Monumentala /

    [...] Băniei, Grădina Trandafirilor sau Parcul Frații Buzești), în apropierea Casei Băniei și a Catedralei Mitropolitane Sf. Dumitru, față în față cu Colegiul Național “Frații Buzești”. Grupul statuar, operă a [...]

  8. Casa Baniei, Craiova | Oltenia Monumentala /

    [...] al XV-lea. Casa Băniei se află situată în zona centrală a orașului, în imediata apropiere a Catedralei Mitropolitane Sf. Dumitru și în apropierea Monumentului Frații Buzești, în partea nordică a Parcului Sf. Dumitru [...]

  9. Biserica Sfantul Ilie, Craiova | Oltenia Monumentala /

    [...] din anul 1890 până la 26 octombrie 1933, când s-au finalizat lucrările de construcție a catedralei Sf. Dumitru. În acea perioadă (1917-1929), epitropii bisericii Sf. Ilie au fost: D. Fortunescu și Ștefan S. [...]

  10. Fantana Purcarului, Craiova | Oltenia Monumentala /

    [...] centru și vad comercial al orașului, lângă Hanul Puțureanu și în apropiere de Casa Băniei, Catedrala Sf. Dumitru și rămășițele Hanului [...]

  11. Biserica Obedeanu, Craiova | Oltenia Monumentala /

    [...] acele vremuri, în Craiova existau foarte puține biserici de zid, “afară de Sf. Dumitru (Băneasa) biserica Domnească a lui Matei Basarab și probabil Sf. Ilie a Vornicului Ilie Otetelișanu, toate [...]

  12. Hanul Putureanu, Craiova | Oltenia Monumentala /

    [...] Centrală de Fete (azi Muzeul Olteniei), Biserica Madona Dudu, Hanul Hurezi, Fântâna Purcarului, Catedrala Sf. Dumitru și Casa Băniei. Edificiul, ridicat de negustorul Niță D. Puțureanu, este un minunat ansamblu [...]

  13. FOSTA MANASTIRE OBEDEANU – BISERICA BUNA VESTIRE SI SF IMPARATI /

    [...] acele vremuri, în Craiova existau foarte puține biserici de zid, “afară de Sf. Dumitru (Băneasa) biserica Domnească a lui Matei Basarab și probabil Sf. Ilie a Vornicului Ilie Otetelișanu, [...]

  14. Recenzie Ctitoriile lui Matei Basarab din Oltenia - Florin Epure | Monumente Oltenia /

    [...] de la Brâncoveni, biserica și curtea domnească de la Caracal și Biserica Domnească (Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru) de la [...]

  15. Biserica Sf. Ilie, Craiova /

    [...] În ziua de 23 ianuarie 1838 s-a produs un cutremur foarte puternic, de 7,5 grade pe scara Richter, care a afectat multe clădiri din Craiova, printre care și biserica Sf. Ilie, când „turnul bisericii a crăpat în trei locuri, au crăpat doi stâlpi în interior, căzând și tencuiala”. În urma acestui cutremur, vornicul lordache Otetelișanu și epitropul Grigore Otetelișanu îi fac bisericii reparații capitale, care îi schimbă cu totul înfățișarea. Astfel, turla bisericii va fi dărâmata, acoperișul se va face în două părți, spre est și vest se vor face două frontoane triunghiulare în loc de acoperiș, se va desființa pridvorul, deasupra ușii i se va monta o marchiză semiconică drept adăpost, acoperită cu tablă, și se va modifica exteriorul bisericii (se vor dărâma brâul și ornamentele în stil brâncovenesc). Turnul clopotniță va fi și el învelit cu tinichea, dar își va păstra forma inițială până în 1889. Despre clopotnița de la Sf. Ilie se spune că ar fi fost construită pe 7 etaje,  fiind mai înaltă decât vestitul turn al Colței din București. Amvonul bisericii a fost lucrat de Ioniță tâmplarul și Gheorghe Ocruțchi fierarul. Pictura noului lăcaș va fi încredințată în 1840 lui Barbu și lui Petre, zugravi din Craiova, dar rezultatele nu sunt pe plac epitropilor, care îl însărcinează cu această sarcină pe pictorul Constantin Lecca. Între anii 1889-1890, lăcașul de cult va fi refăcut în forma actuală de familia Otetelișanu. Planurile noii biserici erau întocmite de arhitectul Fr. Springer, iar antrepriza de antreprenorii Giuseppe Trolli. Piatra de fundație s-a pus pe 7 iulie 1889, la mai puțin de o lună după demolare, și construcția bisericii s-a terminat la 30 august 1890. Vitraliile bisericii au fost executate de firma Ziegler și Schmidt din București (care a executat și vitraliile cavoului Iuliei Hașdeu din Cimitirul Bellu din București), în timp ce pictura (portretele ctitorilor și icoane din catapeteasmă) va fi executată în perioada 1892-1893 de cunoscutul pictor bucureștean Ioanid, sub directa supraveghere a maestrului și profesorului său Gheorghe Tăttărescu, fiind ultima biserică pictată de acesta. Sfințirea noii biserici a avut loc la 19 septembrie 1893. Biserica Sf. Ilie a fost din nou catedrala orașului din anul 1890 până la 26 octombrie 1933, când s-au finalizat lucrările de construcție a catedralei Sf. Dumitru. [...]

Adaugă comentariu


Click pe formular pentru scroll