Cod LMI: DJ-II-m-B-07926

Categoria: B – monument de interes local

Natura: Monument de arhitectură

Datare: 1900-1905

Adresa: Str. 24 Ianuarie, nr. 4

Localitate: municipiul Craiova

Județ: Dolj

Casa Dianu este un monument de arhitectură de interes local din municipiul Craiova, situat pe strada 24 Ianuarie. Construit la începutul secolului XX drept locuință pentru familia Dianu, edificiul a fost ulterior sediul Școlii de Artă “Cornetti”, iar în prezent se află în proprietatea Consiliului Județean Dolj, sub administrarea Bibliotecii Județene “Alexandru și Aristia Aman”.

Casa Dianu, Craiova

Casa Dianu în secolul XX

Familia Dianu a fost un neam de moșieri numeros și binecunoscut în Craiova începutului de secol XX, care a dat și o serie de intelectuali (magistrați, profesori și scriitori – frații Constantin N. Dianu și Dumitru N. Dianu, Costel Dianu, Romulus Dianu), dar și comercianți (Ioan Dianu).

Conform articolului “Casa Dianu” de pe site-ul aman.ro, în 1906 era obținută autorizația de construire a casei familiei Dumitru (Tache) și Sofia Dianu. În articolul “Casa Dianu, o poveste din alte timpuri”, apărut în Gazeta de Sud în 26 martie 2016, Mirela Marinescu îl menționează și ea pe “Tache Dianu, magistrat, cu studii de Drept la București și Paris”, drept prim proprietar.

Soția lui Tache, Sofia (Sofi), născută Branețu, se înrudea cu neamul Vrăbieștilor prin sora sa Ecaterina (măritată cu Iorgu Vrăbiescu, fratele mai cunoscutului jurist și politician Iulian Vrăbiescu, proprietarul Casei Vrăbiescu din Craiova).

Soții Dianu au avut 3 copii: un fiu, Sandy – pictor, și două fiice – Cornelia (măritată cu ing. Victor Nicolau, fost director CFR) și Mărioara (măritată cu Constantin Petrescu Ercea, cu care a avut o fiică, Cristina).

În cartea “Pe urmele mele în două lumi: România-SUA”, Volumul I, de Simona M. Vrăbiescu Kleckner, autoarea (rudă a Dienilor, fiind nepoata Ecaterinei, sora Sofiei) rememorează un episod din anul 1944, de la începutul ocupației ruse în Craiova. Deoarece casa bunicii sale materne (Lucreția Mirică), unde urma să locuiască în vacanță, se afla pe Calea Severinului, pe unde circulau rușii, Simona s-a dus să stea la verișoara sa, Cristina, aflată și ea la bunica ei, Sofia Dianu, atunci văduvă:

“[…] în a treia noapte, ne-am trezit într-o gălăgie imensă. Erau țipete în rusește, bufnituri de greutăți pe scara principală de marmoră și, după un timp, am auzit claviatura pianului, gemând sub lovituri repetate. Știam că în seara precedentă nu aveam niciun rus în casă. Dar mai știam că, de când ne-au invadat, comisia sovietică rechiziționa casele cele mai frumoase și mai spațioase, fără aprobarea proprietarului. A fost și cazul casei lui Tante Sofi, când ai venit rușii seara târziu să se instaleze. Am ieșit amândouă să vedem despre ce era vorba. Erau foarte mulți ruși, cu multe cufere și cutii ambalate. În mijlocul tumultului, un rusnac beat, cu înclinații muzicale, stătea pe scaunul din fața pianului pe care îl maltrata, trăgând peste clape, nu cu mâna, nu cu pumnul, ci cu cizmele, când cu piciorul drept când cu cel stâng. Am rămas înmărmurită, nu mai văzusem așa o desfrânare. […] A doua zi am aflat că rușii au rechiziționat casa pentru comandamentul sovietic. Zvonul a fost că venise acolo pentru câteva zile chiar mareșalul Rodion Malinovski, președintele Comisiei Aliate (Sovietice), cel care ulterior va fi înmormântat în Piața Roșie, lângă Kremlin.”

În anul 1955, Casa Dianu a fost naționalizată, găzduind de atunci și până în 2008 Conservatorul sau Școala de Artă și Meserii “Cornetti” (conform articolului “Casa Dianu, o poveste din alte timpuri”, între 1955 și 1964 în Casa Dianu au avut sediul diferite instituții, printre care birourile administrative ale Filarmonicii și Organizația orășenească Frontul plugarilor, iar din 1964 a devenit sediu al Școlii “Cornetti”). În acest context, considerăm interesantă legătura dintre familia Dianu și Elena Cornetti, cea care a avut inițiativa înființării unei școli de muzică în Craiova (ulterior Școala de Muzică “Elefterie și Elena Cornetti, născută Zissy”). Din testamentul Elenei Cornetti, datat 8 iulie 1906, aflăm că i-a lăsat suma de 10.000 lei finei sale, “Simoneta Dianu, născută la 14 februarie 1904, fiica finilor [săi] Dumitru Dianu și Paulineta Dianu, nascută General Stoilov”.

Casa Dianu, Craiova – decoratiuni incapere parter

Casa Dianu în secolul XXI

În anul 2001, clădirea a fost revendicată de nepoata foștilor proprietari, profesorul de drept comercial Cristina Ercea-Petrescu. Printr-o decizie definitivă emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție în iulie 2008, edificiul a ajuns în proprietatea moștenitorilor Cristinei Ercea-Petrescu, fiul Matei Adrian, prin tutorele George Sava, și George Sava ca moștenitor testamentar.

Începând cu anul 2013, Casa Dianu a revenit în proprietatea Consiliului Județean Dolj, aflându-se în administrarea Bibliotecii Județene “Alexandru și Aristia Aman”.

În anul 2017, Președintele Consiliului Județean Dolj a semnat contractul de finanțare pentru un proiect european în valoare de aproape 5 milioane de euro, prin care clădirea va fi consolidată, restaurată și amenajată. Cu acest prilej, municipiul Craiova va fi înnobilat cu o nouă instituție de cultură, Muzeul Cărții și Exilului Românesc, care va funcționa în clădirea cu statut de monument istoric.

Abia în vara 2019 contractul a fost acordat firmei Rasub Construct SRL din Slatina, care a a venit cu „preţul cel mai scăzut“ dintre trei ofertanţi: 12.545.675,94 lei fără TVA (adică 14,9 milioane de lei, echivalentul a 3,1 milioane de euro la vremea aceea).

La data actualizării acestui articol (iulie 2021), lucrările se aflau pe ultima sută de metri!

Despre clădire

Casa Dianu, împreună cu alte două corpuri de clădire, se află într-o curte de 1.300 mp. Imobilul are un regim de înălțime pe trei niveluri (demisol, parter, mansardă) cu trei căi de acces.

Intrarea principală prezintă un șir de trepte exterioare, acoperite de o marchiză, și unul de trepte interioare care dau într-un vestibul ce asigură accesul și la demisolul clădirii.

În holul imobilului se ajunge trecând prin uși de lemn sculptat cu geamuri gravate în atelierele din București ale lui August Zwölfer.

Titularul unui celebru atelier vienez, cu filiala la București, August Zwölfer a fost unul dintre autorii vitraliilor de la Castelul Peleș din Sinaia și a înființat prima fabrica de oglinzi din Romania. De altfel, în Casa Dianu se mai păstrează 3 oglinzi originale, din cristal (două în hol și una într-o cameră de la parter).

Casa Dianu, Craiova – oglinda

La interior, casa impresionează în special prin încăperile de la parter, care păstrează extraordinare tavane pictate, stucaturi elegante, candelabre grațioase și sobe decorate, acoperite de faianță colorată.

Casa Dianu se remarcă și prin fațadele sale deosebit de elegante, cu elemente decorative, precum coloane adosate în ancadramentele ferestrelor, elemente figurative antropomorfe sau ornamentele cu motive florale.

Surse:

“Casa Dianu”. www.aman.ro

Mirela Marinescu, “Casa Dianu, o poveste din alte timpuri”. Gazeta de Sud, 26 martie 2016

“Școala „Cornetti“ – fără sediu”. Gazeta de Sud, 2 septembrie 2008

Radu Augustin, Victor Pârlac, Simina Radu-Bucurenci, “Școala de Artă „Cornetti“”. Editura Ars Docendi a Universității din București, București, 2001