Cod LMI: DJ-II-m-B-08166
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: mijl. sec. XIX
Adresa: Calea Unirii, nr. 100
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Casa Vrăbiescu este un monument istoric de arhitectură de la mijlocul secolului XIX, situat în apropierea centrului municipiului Craiova. Casa se află pe Calea Unirii, la nr. 100, și se învecinează cu alt monument local de arhitectură, Casa Calețeanu. Casa i-a aparținut familiei Vrăbiescu, cel mai reprezentativ proprietar al ei fiind Iulian Vrăbiescu, jurist și om politic, prefect de Dolj, deputat și vicepreședinte al Senatului în 1931.
Despre Iulian Vrăbiescu
Iulian Vrăbiescu (20 feb. 1862, Craiova – 1940, Craiova) a fost un jurist și politician craiovean, fiul lui Constantin Vrăbiescu, deputat de Craiova în Divanul Ad-Hoc de la București. După absolvirea Facultății de Drept din Paris și obținerea doctoratului în drept la Paris (1890), Iulian Vrăbiescu a revenit în țară, unde a activat ca procuror al Tribunalului Dolj și prefect al județului de două ori (în 1897 și 1901). Prin funcțiile pe care le-a ocupat, el s-a îngrijit de drumurile din județ, a contribuit la ridicarea de școli și spitale și a favorizat înființarea unor societăți economice. Fiind el însuși mare proprietar de pământ, Vrăbiescu a acordat atenție sporită plantațiilor din județ, ceea ce i-a atras o mare popularitate în rândul țărănimii.
Iulian Vrăbiescu a fost un liberal convins și membru marcant al Partidului Liberal. A fost deputat în Cameră (1907), senator și vicepreședinte al Senatului (1931). Cariera sa politică de după Primul Război Mondial s-a legat de cea a lui Constantin Argetoianu, care, în “Însemnările zilnice”, îl caracteriza pe craiovean drept „Bățos, limitat în mijloacele sale intelectuale, era un om foarte cumsecade. A fost pe vremuri un excelent prefect de Dolj”. Pentru activitatea sa politică, Vrăbiescu a fost decorat cu Steaua României și Coroana României.
De asemenea, Vrăbiescu s-a aplecat asupra dezvoltării culturale a Craiovei. În 1908 este prezent la inaugurarea Fundației “Alexandru și Aristia Aman”, alături de ministrul Instrucțiunii Publice de atunci, Spiru Haret. Vrăbiescu a mai vizitat fundația și în 1920, iar în 1928 i-a donat un tablou de I. Skalbert, pictor francez. În 1940, după moartea politicianului, soția sa, Elvira Vrăbiescu (născută Davidescu), a făcut fundației o importantă donație de cărți și obiecte de muzeu, conform dorinței răposatului său soț.
Istoric Casa Vrăbiescu
Casa Vrăbiescu a fost, cel mai probabil, construită de tatăl lui Iulian Vrăbiescu, Constantin Vrăbiescu. Pe locul actual al casei se ridicau trei clădiri comune, construite una lângă cealaltă. Conform lucrării “Asistența spitalicească a orașului Craiova în a doua jumătate a secolului al XIX lea – începutul secolului XX” de Dinu Elena Steluța, apărută la Cluj Napoca în 2014, în anii 1877-1878, casa lui C. Vrăbiescu a găzduit un așezământ medical special, pentru a acorda îngrijire și tratament soldaților răniți pe front. Pe lângă spitalele existente și spitalele militare temporare înființate atunci (Independența, Maica Domnului Dudu, Central), s-a amenajat o serie de așezăminte medicale în clădiri sau case proprietate personală (Golfineanu, Brăiloiu, Vlădica, Dumba, Olteanu, Pața, Haralamb, Nae Chiciu, Dinu Mihail, Statie Teodoru etc).
La începutul secolului al XX-lea, tânărul arhitect Duiliu Marcu a fost angajat să unifice și să refacă fațada imobilelor respective într-un proiect unitar. “Casele Vrăbiescu imitau, încântător, stilul edificiilor renascentiste târzii (cu curte interioară și balconașe)”, notează Alexandru Firescu și Constantin Gheorghiu în volumul “Craiova, mon amour“. Duiliu Marcu, născut la Calafat, cu studii la Liceul Carol I din Craiova și studii de specialitate la Școala de Arhitectură din București și la Școală de Arte Frumoase din Paris, lucrează în Craiova între 1913-1915 la Casa Vrăbiescu-Sescioreanu și între 1914-1915 la Casa Tudor Mărăscu. Alte realizări arhitecturale ale acestuia mai sunt și Gara Regală din Sinaia, Teatrul Orașului (Opera de Stat) și Cinematograful Capitol (Filarmonica Banatul) din Timișoara.
În prezent, Casa Vrăbiescu este deținută de o societate comercială din Craiova, care în 2009-2010 a efectuat lucrări neautorizate de extindere a clădirii în scopul transformării sale în hotel. Lucrările, care afectau fațada vestică, fundația și subsolul casei, au fost sistate la intervenția Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Dolj. Până în 2020, atât clădirea de patrimoniu cât și scheletul ce o parazitau pe latura de vest au fost abandonate.
În septembrie 2020 au început lucrările de intrare în legalitate, modificări structurale și de regim, extindere corp, schimbare destinație a clădirilor. Conform panoului de identificare a lucrărilor, s-au efectuat lucrări de:
“Extindere corp C2 S+P+1E+M – Intrare în legalitate, modificări structurale și de regim de înălțime la ambele corpuri, rezultând corp C1-S+P+1E+M și corp C2-S+P+1E+M, schimbare destinație din locuință în centru de afaceri Casa Vrăbiescu, împrejmuire teren pe latura de vest și modificare parțială împrejmuire latura de sud.
Beneficiarul investiției: SC OGIMEX SRL
Proiectant: SC Proiect Construct SRL
Constructor-antreprenor: SC OGIHOUSE SRL
Autorizație de construire / desființare nr. 1035 din 02.09.2020 emisă de Primăria Craiova
Termen de execuție a lucrărilor: 12 luni
Data începere execuție lucrări: 14.09.2020
Data finalizare lucrări: 14.09.2021”
Despre Casa Vrăbiescu
Casa Vrăbiescu are un regim de înălțime cu trei niveluri (subsol, parter și etaj). Pe latura de nord se învecinează cu Casa Calețeanu, fațada estică este pe Calea Unirii (la stradă), iar cea vestică dă în Str. Gheorghe Doja. Intrarea principală în edificiu se face printr-un gang acoperit, închis cu porți de tablă, ce dă în curtea interioară. Deasupra intrării se află un balconaș închis cu geamuri prinse în structură metalică. Din punct de vedere ornamental, fațada estică a clădirii se remarcă printr-o bogată ornamentație și detalii delicate, realizate artistic, precum cele de deasupra ferestrelor de la etaj și cele de la cornișă. Tocăria ferestrelor este de lemn, în timp ce ornamentul de deasupra porții de la intrare, structura balcoanelor și gardurile stil balcon de la ferestrele de la etaj sunt de metal. Înainte de restaurare, fațadele vizibile (estică și sudică) erau extrem de degradate (tencuială căzută, străpunsă de bare din armătură de fier-beton ieșite, geamuri sparte).
Surse:
Biblioteca Județeană “Alexandru și Aristia Aman”
Dinu Elena Steluța, Asistența spitalicească a orașului Craiova în a doua jumătate a secolului al XIX lea – începutul secolului XX. Cluj Napoca, 2014
Marinescu Mirela, Bijuteriile arhitecturale ale Craiovei se transformă în ruine. Gazeta de Sud, 2014
Iulian Vrăbiescu, Wikipedia