Cod LMI: DJ-II-m-B-08164
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: sf. sec. XIX
Adresa: Calea Unirii 88
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Casa Zwillinger este un monument istoric de arhitectură aflat în apropierea zonei centrale a orașului Craiova, pe Calea Unirii, la numărul 88. Clădirea, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, este situată pe partea dreaptă a străzii, conform sensului de circulație (coborând dinspre Hotel New York înspre Parcul Nicolae Romanescu). La fel ca un număr mare de case din centrul Craiovei (casele Eskenazy și “Englezu” de pe Calea Unirii, Casa Eskenazy de pe str. Știrbei Vodă, Casa dr. Mendel de pe str. Simion Bărnuțiu), și Casa Zwillinger aparține patrimoniului civic construit de influenta comunitate evreiască din Craiova.
Conform studiului “The Built Patrimony of the Jewish Community in Craiova”, de prof. arh. Nicoleta Doina Teodorescu, Casa Zwillinger a fost construită pe trei niveluri (subsol, parter și etaj destinate locuirii), la care se adaugă un pod, accesul la acestea și la curtea interioară făcându-se printr-un gang. Fațada case Zwillinger este prevăzută cu 7 ferestre (3 la parter și 4 la etaj) și o ușă cu ieșire într-un mic balcon (la etaj). Podul clădirii este spațios, bine luminat și ventilat prin 3 luminatoare decorative. Stilul este caracteristic perioadei, anume eclectic, cu o bogată ornamentație pe fațada dinspre bulevard și detalii delicate, realizate artistic.
Din păcate, Casa Zwillinger a suferit, de-a lungul anilor, mai multe intervenții necorespunzătoare, care nu au respectat normele în vigoare privind clădirile declarate monumente istorice. În 2011, o echipă de specialiști ai Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național Dolj, alături de reprezentanți ai Ordinului Arhitecților, Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj și Primăriei Craiova, a descoperit că proprietarii au efectuat lucrări de reabilitare fără a fi solicitat avizele necesare și că au înlocuit vechea tâmplărie de lemn cu ferestre noi din tâmplărie PVC cu geam termopan.
Familia Zwillinger
Casa Zwillinger a aparținut familiei de evrei cu același nume, fiind construită, probabil, de către Samuel și Elena Zwillinger la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Mai multe informații despre membrii familiei Zwillinger datează din 1942, când a fost făcut recensământul evreilor din România. În recensământ apar informații despre un anume Wilhelm Zwillinger, fiul lui Samuel și al Elenei, născut la Craiova la 7 iulie 1888. Alte date fac referire la educația sa (absolvise 12 clase și trecuse examenul de Bacalaureat), ocupație (fost comerciant de cereale) și adresa (str. Gh. Chițu, nr. 23). Cel mai probabil, Wilhelm Zwillinger deținea mai multe proprietăți, printre care casa de pe strada Gh. Chițu și cea de pe Calea Unirii, atunci la nr. 52, cum reiese din corespondența cu fiul său, Erich (Puiu). Este posibil ca Wilhelm Zwilinger să fie aceeași persoană cu Dr. Zwilinger, cel care a activat ca secretar secretar la Cercul MedicoFarmaceutic în anul 1909, autor al unor lucrări științifice în domeniu, precum “Asupra măsurărei tensiunei arteriale” și “Tratament cu zilbersalvarsan”.
În urma recensământului evreilor din România s-au realizat trei liste, numite Tabelele Bărbaților, care cuprindeau numele tuturor bărbaților evrei din România, împărțiți pe trei categorii de vârstă (15-16 ani, 21-50 ani, peste 50 de ani). Deoarece evreii fuseseră excluși din cadrul armatei, cei cu vârste între 21 și 50 de ani erau obligați să presteze diferite obligații militare echivalente (mai precis, erau folosiți în detașamente de muncă și fortificații (săpători), înrolați în unități necombatante (fără arme) sau în unități CFR). Wilhelm Zwillinger, în vârstă de 54 de ani la momentul acela, a fost absolvit de obligația de muncă, în schimb fiul său a fost înrolat în detașamentul de muncă pentru evrei L20 de la Deva.
O parte din corespondența trimisă de Wilhelm Zwillinger și soția sa fiului lor face parte din colecția de documente și artefacte din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a avocatului Edward Victor, donată în 2011 Muzeului Holocaustului din Los Angeles. Mai jos redăm un plic și două cărți poștale expediate de soții Zwillinger lui Erich (Puiu) Zwillinger în 1942.
“Dragostea mamei dulce,
Sunt foarte îngrijorată că de aproape două săptămâni nu știu nimic despre tine. Ți-am scris mereu, am trimis 2 pachete și nu știu dacă le-ai primit. Scrie-mi, dragostea mamei, că sunt tare nervoasă din cauza asta. Paltonul l-ai primit? Scrie-mi. Și tata e bine, slava Domnului. […]
Despre casă nu știu încă nimic, aștept să se decidă zilele astea dacă trebuie să ne mutăm. Frița vine mâine seară joi, așa că voi avea mai puțin griji. Ea ne roagă să ne mutăm la ei acasă dacă nu găsim altceva mai convenabil. Vom vedea.
Se crede că voi veți veni pe la mijlocul lunei Oct. acasă, aș fi fericită să te am lângă mine.
Te rog scrie-mi dragostea mamei, nu mă lăsa fără știri că sunt îngrijorată.
[…]
Pup […] mea dulce mult, mama.”
“Iubitul meu Puiu,
Ieri a plecat Dn […] de aici și cu Dn […] ți-am trimis lei 2000. Pachetul sper că l-ai primit și că ți-a prins bine. Cu ajutorul lui Dumnezeu vei fi și tu curând acasă, căci aud că la 1 Noiembrie veniți acasă. Mama ta este sănătoasă, supărată însă cu mutatul. Fii cuminte Puiule dragă, ascultă de ordinele ce ți se dă ca să nu faci supărări și ție și mamei tale. Noi suntem sănătoși și ne gândim mereu la tine. Mai scrie și tu.
Multă soartă, Wil.“