Cod LMI: DJ-II-m-B-08086.02
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: 1902, prin demolarea clădirilor vechi (1747 – 1753)
Adresa: Str. Pictor Oscar Obedeanu nr. 1
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Școala Obedeanu din Craiova este prima școală din Oltenia – atestată din 1775 – și precursoare a celei de-a doua cea mai veche instituție școlară secundară din Principate. Alături de Biserica Buna Vestire și Sf. Împărați a fostei Mânăstiri Obedeanu, de un spital pentru săraci și un azil, Școala Obedeanu a fost epicentrul unui așezământ religios, cultural și social aparte în peisajul craiovean al secolelor XVIII-XIX.
În această școală au învățat de-a lungul timpului multe personalități ca: Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru, Gheorghe Chițu, Theodor Aman, Alexandru Macedonski, Eugeniu Carada, Constantin Argetoianu, Gogu Constantinescu, Nicolae Titulescu, dr. Constantin Angelescu, Constantin Nicolăescu-Plopșor ș.a.
Școala în secolul XVIII
Școala a fost înființată în chiliile de la Biserica Obedeanu, ctitorită de marele boier Constantin Obedeanu. Înființarea școlii a fost menționată în diata ctitorului din 1753: “Cu plecăciune mă rog înalților domni care se vor întâmpla stăpânitori țării acesteia să nu strice acest așezământ școlar, ci mai vârtos să-l întărească fiindcă întemeiarea școalelor de învățătură este în adevăr cea dintâi pricină folositoare a nații.” Fiul lui Constantin Obedeanu, Dumitrache (Dumitrașcu), a închinat biserica ridicată de tatăl său către episcopul Grigorie al Râmnicului Noului Severin. Prin actul de închinare din august 1759 se preciza: “și bolnavi neputincioși și cu doftorul cel rânduit precum scrie în diiata răposatului părintelui mieu și dascăl pentru învățătura copiilor și pentru paza sfintei biserici să fie”. În lunga stăpânire a Episcopiei Râmnicului, așezământul de la Obedeanu a prosperat, aici fiind înființată de către Vlădica Chesarie, cărturarul Episcop al Râmnicului, “Școala obștească” pentru învățătura poporului românesc, prima școală din Craiova de învățătură cu un dascăl de slavonă și unul de greacă. Această școală de la biserica Obedeanu din anii 1774-1775 a fost prima școală din Oltenia, prin care așezământul lui Obedeanu și-a început marele său rol istoric și cultural.
Școala a fost pentru prima dată menționată în hrisovul lui Alexandru Ipsilanti din 26 aprilie 1775. A fost, timp de 100 de ani, singura școală elementară din Craiova și a doua școală națională în limba română din Țara Românească, după cea de la Sf. Sava. Odată înființată, școala a fost cuprinsă în sistemul de învățământ din acea vreme, organizat printr-un alt hrisov al aceluiași domnitor din ianuarie 1776.
Școala în secolul XIX
La 1803, școala de învățătură obștească de la mânăstirea Obedeanului din Craiova a fost recunoscută și organizată prin hrisovul domnesc al lui Constantin Vodă Ipsilante ca școală pentru fiii boierilor, cât și a altora din “scăpătate obraze, câți au râvnă și iubesc învățătura”. Mai târziu, la 1813, printr-un alt hrisov domnesc, Vodă Ioan Caragea a crescut veniturile mânăstirii pentru școală. Mai târziu, tot Vodă Caragea a mărit din dou veniturile școlii, ca să poată învăța aici și “feciorii de boeri scăpătați”, cărora li se dădea câte 8 taleri pe an, “ca să-și aibă mâncarea și ajutorul de îmbrăcăminte din această leafă”. Pentru bunul mers al școlii celei mari de la mânăstirea Obedeanului, domnul a numit ca epitropi pe Episcopul Râmnicului, pe Caimacanul Craiovei și pe boierii Divanului Craiovei, care au orânduit al doilea rând de epitropi “pe cei ce vor găsi cu cale, iar între aceștia să fie și Paharnicul Constantin (Dinu) Otetelișanu, ca unul ce avea de soție pe Smaranda, fiica lui Dumitrașcu Obedeanu”.
Astfel organizată, școala a funcționat, cu unele întreruperi, din 1816 până în anul 1821, fiind confirmată cu acte normative de organizare (hrisoave, bugete, anaforale pitace). În planul de învățământ se prevedea studiul limbii grecești, al limbii franceze, al aritmeticii și al limbii române, pentru studiul limbii române fiind numiți, încă din 1813, doi dascăli. După Revoluția lui Tudor Vladimirescu de la 1821 și venirea lui Grigore Dimitrie Ghica Vodă ca domn pământean, acesta a dispus, din ordinul sultanului, desființarea școlilor grecești. Pe 1 octombrie 1825, ”Eforia școalelor” din București îl înștiința pe caimacanul Craiovei, Alexandru Ghica, că domnitorul a hotărât să organizeze ”pe la toate orașele acestei țări” învățământul în limba română. Astfel, școala de la Biserica Obedeanu a devenit în 1822 o școală publică sub numele de Școala Domnească, cu curs primar și clase superioare, în care tinerimea Craiovei învăța limbile română, franceză și greacă. În primăvara anului 1825, dascălii Stanciu Căpățâneanu și Grigore Pleșoianu, elevi ai lui Gheorghe Lazăr și I. H. Rădulescu, înființează la Biserica Obedeanu Școala Națională de Limbă Română, de numele căreia se va lega întreaga evoluție ulterioară a învățământului craiovean.
Despre înființarea Școlii Domnești întemeiată pe lângă Biserica Obedeanu, Pr. C. Ionescu, paroh al Bisericii Obedeanu, fost judecător bisericesc, scria în 1922: “Mai în urmă, tot din venitul celor nouă mari moșii care s-au trecut pe seama administrației Eforiei Școalelor, s-a dispus a se înființa și întreține o Școală publică în anul 1822, în curtea Bisericei Obedeanu din Craiova, sub numele de „Școală Domnească”, cu curs primar și secundar. Astfel bugetul „Bisericei Obedeanu era în același timp și bugetul „Școalei Obedeanu”, și se vota de onorabila Cameră electivă sancționându-se prin Înalt Decret Domnesc […]
Într-o conferință ținută la Academie în anul 1897, eruditul profesor de istorie V. A. Ureche spunea că „În scurt timp se desvoltă atâta sentimentul național, încât nu mă sfiesc a o spune: Din curtea Bisericei Obedeanu licări prima schintee de lumină intelectuală acum 75 ani, căci îndată după alungarea Domnilor fanarioți de pe tronul glorios al Basarabilor, prin revoluțiuea de la 1821, a bravului oltean Tudor Vladimirescu și venirea la tronul țărei a Domnului pământean Grigorie Ghica, se înființă în anul 1822, o școală publică în curtea Bisericei Obedeanu din Craiova, sub numele de Școală Domnească, în care tinerimea Craiovei învață limbile Franceză, Română și Elenă, cu dascăli plătiți anume din fondurile averei Bisericei Obedeanu.
În anul 1825, luna Maiu, veniră din București fericiții Dascăli Români: Stanciu Căpățîneanu și Grigorie Pleșoianu, discipolii nemuritorului și marelui patriot Ardelean Gheorghe Lazăr, ocupându-se Grigorie Pleșoianu cu instrucțiunea primară, iar Stanciu Căpățîneanu cu instrucțiunea secundară. (Monitorul Oficial No. 60 din 1 Aprilie 1897: Desbaterile Senatului dela 25 Martie 1897, pagina 585)”
În perioada 1826-1832, din cauza degradării localului și a condițiilor social-politice în acea vreme, când miliția pământeană i-a ocupat localul, școala a funcționat cu mari întreruperi. La 1832, prin grija lui Stanciu Căpățâneanu, Grigore Pleșoianu și Florian Aron, clasa a III-a a școlii împreună cu clasele umanioare (viitor gimnaziu) s-au mutat provizoriu în chiliile bisericii Madona Dudu, iar clasele I și a II-a au funcționat în continuare în localul școlii din curtea bisericii Obedeanu.
După 1834, acestei școli i s-a încredințat pregătirea învățătorilor pentru școlile de la sate, pe vremea aceea numiți candidați. Această misiune a încetat odată cu înființarea Școlii normale din Craiova.
La biserica Obedeanu nu a fost numai școală, ci din marile sale venituri se făcuseră înăuntrul curții biserici și împrejurul acesteia încăperi în care își locuiau dascălii școlilor, doctori și „alte obraze mai scăpătate” (azil). Toate aceste încăperi ajunseseră pe la 1839 într-o desăvârșită dărăpănare. La 1842, când localul Școlii Centrale a fost terminat, toate clasele umanioare și începătoare de la Craiova s-au mutat în acest local, unde azi se înalță impunătoarea clădire a Colegiului Național „Carol I”. După mutarea școlii publice de lângă Biserica Obedeanu, într-o odaie din curtea bisericii a funcționat temporar și o școală de pregătire a cântăreților condusă de Ioan Mihulețu, pentru ca în 1861 să se întoarcă aici școala primară ce însoțise din 1826 școala secundară în localul nou al Școlii Centrale.
Școala în secolul XX
După reînnoirea așezământului Obedeanu din 1858, clădirile unde a fost mult timp școală au mai dăinuit până prin 1888-1889, continuând a fi tot local de școală – de data această local de școală primară, după noua organizare a învățământului, până ce vechile clădiri ale Obedenilor, ajunse ruine, nemaiavând cine să le îngrijească (căci marea avere a bisericii fusese luată de Stat la 1864 prin secularizarea averilor mânăstirești), au fost dărâmate de Primăria Craiovei. Pe locul clădirilor și chiliilor de odinioară de lângă biserica Obedeanu au fost construite noile clădiri ale celor două școli primare: Școala de Băieți „Obedeanu” și Școala de Fete „Zoița Brâncoveanu”.
Conform istoricului bisericii Obedeanu, între cele două școli se află un imobil construit în anul 1900 cu destinația de Ospătărie școlară. Zidul despărțitor dintre biserică și școală a fost ridicat în 1968 din inițiativa școlii. De reținut că din tot ce a fost odinioară așezământul Obedeanu, astăzi mai dăinuie doar biserica și o parte din zidul ce împrejmuiește școala pe latura de apus și miazănoapte.
Școala în secolul XX
Din punct de vedere juridic, printr-o decizie a Inspectoratului Școlar Județean Dolj din 2010, Școala Obedeanu și-a pierdut personalitatea juridică, devenind structură a Școlii nr. 12 “Decebal”. Practic, ea a continuat însă să funcționeze, cu grupe de preșcolari și clase I – VIII.
Din punct de vedere material, Școala Obedeanu deține patru clădiri, dintre care două sunt monumente istorice (corpul de școală cu intrare din str. Brestei și cel cu intrare din str. Pictor Oscar Obedeanu) și au fost consolidate în perioada 2000 – 2005. De altfel, între 2000 și 2009, aici s-au investit peste 10 miliarde de lei vechi. În prezent, ambele clădiri – monumente istorice ale școlii Obedeanu se află în stare de degradare.
Surse:
Biserica fostei mânăstiri Obedeanu – scurt istoric
George Mil Demetrescu, “O veche ctitorie boiereasca – Biserica Obedeanu din Craiova”. Arhivele Olteniei , 01, nr. 02-03, iunie 1922
Preotul C. Ionescu, “Biserica Obedeanu”. Arhivele Olteniei , 01, nr. 04, decembrie 1922
Universitatea din Craiova. Monografie (1947-2007), Editura Universitaria, Editura Beladi, Craiova, 2007, Monografie coordonată de Vladimirescu Ion și Otovescu Dumitru
Școala Generală nr. 1 “Obedeanu”, 1851-1949 (niv. Fond). Arhivele Naționale
Parohia Bisericii Obedeanu Craiova, 1845-1935 (niv. Fond). Arhivele Naționale
Sărbătorea Blagoveșteniei în Cetatea Băniei: Hram de tradiție la Biserica „Obedeanu”. Mitropolia Olteniei