29
Nov-2015

Monumentul Tudor Vladimirescu, Craiova

Cod LMI: DJ-III-m-B-08420

Categoria: B – monument de interes local

Natura: Monument de for public

Adresa: Str. Mihai Viteazul 18, în fața Institutului Agronomic

Localitate: municipiul Craiova

Județ: Dolj

Monumentul Tudor Vladimirescu din Craiova este un monument de for public de interes local, operă a sculptoriței franceze de origine română Margareta Cosăceanu-Lavrillier. Lucrarea în bronz, donată municipiului Craiova de către artistă, a fost inaugurată în anul 1960. Monumentul este amplasat în scuarul din fața Facultății de Agronomie, privind către Grădina Mihai Bravu și, dincolo de ea, către Casa Glogoveanu – fostul sediu al Tribunalului Craiova, în care conducătorul Revoluției de la 1821 a locuit. Pe soclul statuii se află o plăcuță cu litere aplicate: „Tudor Vladimirescu 1780-1821”.

Monumentul lui Tudor Vladimirescu, Craiova

Monumentul lui Tudor Vladimirescu, Craiova

Despre Tudor Vladimirescu

Tudor Vladimirescu (1780, Vladimiri Gorj – 27 mai 1821, lângă Târgoviște) a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor. Născut într-o familie de moșneni, Tudor a fost trimis la Craiova pentru a intra în serviciul boierului Ioniță Glogoveanu, în casele căruia a locuit. A urmat Școala Obedeanu din Craiova, unde a învățat carte și limba greacă, și a devenit în timp administrator de moșie și om de încredere al boierului Glogoveanu. La vârsta de 18 ani a părăsit casa boierului și a intrat la panduri, unde a avut o ascensiune fulminantă, participând la războiul ruso-turc din 1806 – 1812. În viața civilă, Tudor se ocupa cu comerțul de vite și cereale și cu arendășia de moșie.

Prezent în capitala țării pentru susținerea unui proces de moșie în fața Divanului, Tudor a aflat de hotărârea Eteriei de a porni mișcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica și poporul român la luptă, poartă discuții cu reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“. A semnat o înțelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot.

Monumentul lui Tudor Vladimirescu, Craiova - vedere din Gradina Mihai Bravu

Monumentul lui Tudor Vladimirescu, Craiova – vedere din Gradina Mihai Bravu

La 23 ianuarie 1821, prin Proclamația de la Padeș, adresată locuitorilor Țării Românești, Tudor Vladimirescu justifica ridicarea la luptă prin dreptul de rezistență la opresiune care decurge din principiul suveranității naționale. Conținutul prea revoluționar al proclamației, care nu se limita la răsturnarea stăpânirii otomane și cucerirea independenței țării, ci includea și revendicări sociale, cum ar fi egalitatea tuturor în fața legii și abolirea privilegiilor boierești, i-a speriat pe boieri, care au trimis corpuri de oaste pentru a-l opri.

În primăvara lui 1821, Vladimirescu a intrat în București, preluând conducerea țării. După ce țarul Rusiei a dezavuat atât revoluția lui Vladimirescu, cât și mișcarea eteristă, privându-le de un eventual ajutor împotriva turcilor, relațiile dintre Tudor și Ipsilanti s-au înrăutățit. Odată cu intervenția trupelor turcești împotriva eteriștilor, Tudor a adoptat o poziție de neutralitate și a părăsit Bucureștiul, îndreptându-se spre Oltenia. Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta pe domnul Tudor. Ridicat prin trădare de la Golești și dus la Târgoviște, în fața lui Ipsilanti, Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată.

Revoluția din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a reușit, totuși, să pună capăt regimului fanariot, restabilind domniile pământene, și a constituit prologul revoluției române din anul 1848.

Monumentul lui Tudor Vladimirescu, Craiova - soclu

Monumentul lui Tudor Vladimirescu, Craiova – soclu

Despre Margareta Cosăceanu-Lavrillier

Margareta Cosăceanu-Lavrillier (1893, București – 1980, Paris) a fost o artistă plastică de origine română. A urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, la clasa lui Dimitrie Paciurea, fiind încurajată de istoricul de artă Al. Tzigara-Samurcaș și de colecționarul Anastase Simu. Între 1920–1922 a beneficiat de bursă de studiu la Academia de Arte Frumoase din Roma, unde l-a cunoscut pe viitorul soț, medalistul André Lavrillier. După căsătorie, Margareta Cosăceanu-Lavrillier s-a stabilit la Paris, unde și-a continuat studiile în atelierul lui Constantin Brâncuși și, în paralel, la Academia „La Grande Chaumière”, unde a fost remarcată de Antoine Bourdelle, care i-a propus o colaborare.

În pofida faptului că avea o nouă patrie de adopție, Margareta Cosăceanu a păstrat o strânsă legătură cu mediul artistic din România. Subiectele ei erau, de asemenea, de cele mai multe ori, de inspirație românească. A participat la diverse expoziții reprezentative de artă modernă organizate de statul român la Paris, printre care marea expoziție de la Jeu de Paume, in 1925, sau la Expoziția Internațională din 1937. În paralel cu acestea, a expus din 1923 la Paris, la Salon de Tuilleries, la Salon d’Automne sau la Salon des Femmes peintres et sculpteurs. La Bucuresti este semnalată prezența ei alături de Céline Emilian, într-o expoziție organizată la Muzeul „Toma Stelian“, în 1932.

În 1936, Brâncuși i-a vizitat atelierul și a remarcat macheta pentru un monument închinat lui Tudor Vladimirescu (de care fusese și el interesat în tinerețe), recomandând-o Arethiei Tătărescu, președinta Societății femeilor gorjene, pentru a-l înălța la Craiova.

Monumentul lui Tudor Vladimirescu, Craiova - statuia pe soclu

Monumentul lui Tudor Vladimirescu, Craiova – statuia pe soclu

Margareta Cosăceanu-Lavrillier a lucrat în piatră, marmură, pământ ars, gips patinat, ciment și bronz. Printre operele sale se regăsesc: AmanțiiPietàWalkirie ecvestrăCap de fatăVictoria înaripatăGrupul familiei dacice, și o seamă de portrete (Rhodia, fiica lui Bourdelle, George Enescu ș.a.). Imediat după moartea lui George Enescu, Margareta Cosăceanu-Lavrillier a realizat mulajul pentru mâna și masca mortuară a marelui muzician român. Lucrări ale sale, în piatră și bronz, se regăsesc la Muzeul de Artă Modernă, la Muzeul Luxembourg (azi Orsay) și la Muzeul Marinei din Paris, la Muzeul din Saint-Brieuc (Bretagne), la Facultatea de Farmacie din Paris, la Colegiul Tehnic din Virre, dar și la Muzeul Național de Artă al României.

Surse:

Craiova. Pagini de istorie și civilizație IV. Ediția a III-a. Ed. Helios, Craiova, 2004

Monumente de artă din Craiova. Crispedia.ro

Tudor Vladimirescu. Aman.ro

Margareta Cosăceanu-Lavrillier. Enciclopediaromaniei.ro

0

 likes / 0 Comentarii
Share acest post

Adaugă comentariu


Click pe formular pentru scroll