Cod LMI: DJ-II-m-B-08213
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: 1904-1907
Adresa: Str. 22 Decembrie 6
Localitate: oraș Calafat
Județ: Dolj
Palatul Marincu este un monument de arhitectură de interes local, situat în centrul orașului Calafat, ce găzduiește Muzeul de Artă și Etnografie din localitate. Edificiul a fost introdus în Patrimoniul Național, pe Lista Monumentelor Istorice, în anul 2003.
Palatul Marincu a fost construit după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, renumit la începutul secolului al XX-lea în România, unde a mai proiectat și Palatul Regal din București, Biblioteca Centrală Universitară, Casa CEC de pe Calea Victoriei și Palatul Jean Mihail, actualmente Muzeul de Artă din Craiova. Constructorii palatului Marincu au fost italienii Pietro Adotti (cel care a construit mai multe clădiri și edificii doljene, la Craiova, Calafat, Bârca), Georgetti, Traunero, aflați sub supravegherea arh. Constantin Rogalski. Piatra de fundație s-a pus în toamna anului 1904, lucrarea finalizându-se trei ani mai târziu. Palatul s-a inaugurat în 1908 cu mare fast.
Proprietarul palatului a fost Ștefan Marincu, om bogat și primar al Calafatului în perioada 1911-1914, ce provenea dintr-o familie care a dat multe valori. Din păcate, Marincu a avut o soartă nefericită. O fiica i-a murit la 1 an și câteva luni de meningită TBC – boala vremii, iar cea de-a doua, Mărioara, a trăit până la 13 ani, decedând tot de TBC la o clinică din Elveția unde n-a putut fi tratată. În memoria acesteia din urmă, Ștefan Marincu a ridicat palatul cu peste 40 de încăperi, desfășurat pe 3 niveluri pe o suprafață de 8.333 mp. Ca stil arhitectonic, palatul recent reabilitat (2001-2002) aparține neo-clasicismului francez cu accente de baroc și roccoco și cu influențe ale arhitecturii românești de la începutul secolului al XX-lea. El se remarcă prin dimensiunile impresionante, dar și prin finețea detaliilor. Fațada bine proporționată este străjuită de câte două coloane de o parte și de alta a scărilor principale, în fața cărora veghează doi lei.
De-a lungul timpului, palatul s-a transformat din casă de locuit, având mai multe destinații. În 1914, înainte de moartea sa, Ștefan Marincu a donat palatul comunității calafetene, cu obligația ca inițial în el să funcționeze o școală de fete care să amintească de fiica sa dispărută. Potrivit dorinței testamentare, soția sa supraviețuitoare, Maria Marincu, a dispus de palat și de toate bunurile din el până la moartea sa, care a survenit în 1926. În acel an, palatul a intrat efectiv în proprietatea primăriei orașului Calafat ca atare (fără bunurile din imobil).
Inițial școală de fete cu internat “Sfânta Maria”, nume ce amintea de Mărioara, palatul a servit apoi drept grădiniță de copii. Mai târziu, în Palatul Marincu a funcționat și o școală de meserii a surorilor Vătulescu, la care tinerele fete învățau să coasă, să țeasă, să brodeze și să facă trusouri pentru tinerele căsătorite. Mai târziu, palatul a găzduit cursurile Școlii Agricole din Calafat și a fost gazdă pentru diverse servicii ale Sfatului Popular Raional Calafat. Ulterior, într-o aripă din palat a fost instalată și Casa Pionierilor.
Începând din 1967, în acest edificiu funcționează Muzeul de Artă și Etnografie, al cărui patrimoniu a inclus inițial donații și ulterior și achiziții de valori de artă. Este în principal un muzeu de artă cu un patrimoniu bogat, dar prezintă și un început al secției de artă populară și etnografie, dispunând de peste 1000 exponate nevalorificate în totalitate până în prezent. Dintre lucrările de artă românească contemporană (pictură, grafică, sculptură) expuse în cadrul muzeului se remarcă pânze de Nicolae Grigorescu, Henri Catargi sau Theodor Pallady și sculpturi de Ion Irimescu, Nicu Enea, George Demetrescu Mirea. În colecția de artă populară a muzeului sunt incluse obiecte de port, chilimuri, împletituri, unelte și obiecte de uz casnic. În septembrie 2012 s-a inaugurat și o secție de istorie a Calafatului, realizată cu sprijinul important al familiei Florentza și Ilie Marincu, descendenți ai familiei care a ctitorit acest palat, și care a mai făcut importante donații muzeului, între care pianul de concert și candelabrul din Marea Sală a Oglinzilor.
În prezent, muzeul dispune de o bogată colecție de obiecte de artă expuse în expoziții permanente, dar organizează și foarte multe expoziții personale ale unor artiști contemporani din țară și străinătate (Italia, Bulgaria, Serbia, Japonia etc). Muzeul de Artă din Calafat mai găzduiește și o sală dedicată artiștilor plastici din Vidin (Bulgaria), orașul de vis-a-vis, denumită Centrul Cultural Bulgar. Un Centrul Cultural Român există și la Vidin, unde artiști plastici români organizează expoziții și manifestări. În muzeu există și o sală a prieteniei între România, Bulgaria și Serbia, țări partenere în cadrul Asociației Transfrontaliere Euroregiunea Dunărea XXI, inaugurată la 23 octombrie 2004 în prezența miniștrilor de externe din cele trei țări: Mircea Geoană (România), Solomon Passy (Bulgaria) și Vuk Draskovic (Serbia). Cu acel prilej s-a adus în discuție și construcția podului peste Dunăre, obiectiv acum realizat.
Odată cu inaugurarea podului Calafat-Vidin, este de remarcat faptul că muzeul calafetean a înregistrat un aflux impresionant de turiști bulgari care au venit în România fie individual, fie în mari grupuri organizate, și care nu au ocolit în itinerariul lor instituția calafeteană de artă. Aceasta nu este vizitată numai de turiști bulgari, existând un flux constant de vizitatori interesați din diverse țări ale Europei (Franța, Anglia), dar și din Statele Unite ale Americii, China sau Japonia.
Informații oferite de domnul Alexandru Pârvan, fost director al Muzeului de Artă Calafat, actualmente colaborator al instituției.