Cod LMI: DJ-II-m-B-08150
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: 1786, refăcută la 1896
Adresa: Calea Unirii 59
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Biserica ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” și “Sf. Pantelimon” – Mântuleasa este un monument istoric de arhitectură de interes local, situat în zona centrală a municipiului Craiova, pe Calea Unirii, nr. 59. Clădirea este înconjurată de alte monumente istorice semnificative pentru orașul Craiova, ce includ Casa Vârvoreanu, Casa Nicolae Romanescu, Casa Feraru și Casa Grigorescu.
Din pisania aflată la intrarea în biserica aflăm istoricul acesteia: “Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a zidit această biserică, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului, Sf. Pantelimon și Sf. Ecaterina în anul 1792 pe temelia uneia mai vechi, de către breasla croitorilor cu sprijinul vistiernicului Barbu Știrbei și alor negustori craioveni. În anul 1896, ajungând într-o stare avansată de degradare, biserica a fost rezidită prin stăruința preotului Ilie Dumitrescu și ajutorul unor enoriași înstăriți, fiind pictată de către pictorul Costache Petrescu. În anii 2011-2012 biserica a fost consolidată și restaurată, împreună cu întregul ansamblu istoric, sub oblăduirea I. P. S. Dr. Irineu Popa Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei și cu osârdia P. C. Pr. Paroh Constantin Reșceanu.”
Primul lăcaș de cult construit pe locul actualei biserici Mântuleasa a fost o biserică mică de lemn, ridicată la începutul sau jumătatea secolului al XVIII-lea de jupâneasa Despina (sau Dospina), soția vistiernicului Strâmbeanu. În acele vremuri nu era un lucru ieșit din comun ca o femeie să întemeieze biserici, acest gest fiind întâlnit și în cazul bisericii Sfânta Treime, construită de stolniceasa Dumitrana Știrbei (soția marelui stolnic Constantin Știrbei).
Spre finalul secolului, pe locul micuței biserici s-a ridicat din temelie o biserică de piatră, la inițiativa vistiernicului Barbu Știrbei, sprijinit de rafetul (breasla) croitorilor și de alți neguțători craioveni. Conform unui articol despre biserică din Arhivele Olteniei, 10, nr. 54-55, din martie – iunie 1931, o veche inscripție din 2 iunie 1786 a acestei biserici dărâmate preciza printre ctitorii acestia și pe loan Tarzibașa (terzibașă = staroste de croitori), Matei Tarzibașa, jupân Dicu Cojocaru, paharnicul Constantin Otetelișanu, Dragu Dumitru, tarzibașa Stoian Croitoru. Datorită aportului semnificativ al rafetului croitorilor din Craiova la construcția bisericii, aceasta a preluat hramul Sf. Pantelimon, patronul breslei croitorilor. Tot aici s-a păstrat și steagul breslei, care a fost luat la finalul secolului al XIX-lea și depus spre păstrare la Corporația Meseriașilor Principesa Ileana din localitate, de unde a dispărut ulterior, în timpul ocupației germane a Olteniei din 1916-1918. Nu se cunosc prea multe detalii despre stilul arhitectural și înfățișarea bisericii Mântuleasa de la 1786.
În primii ani ai secolului al XIX-lea, biserica trece printr-un jaf și un incendiu (1801) și un cutremur (1802), dar este rapid reparată. În ianuarie 1838, un nou cutremur lasă fisuri și urme asupra construcției. În 1896, când biserica este restaurată integral, din cea anterioară nu se mai păstrează decât zidurile naosului și ale altarului. Acest amplu și radical proces de reconstrucție este datorat stăruinței enoriașilor săi, în frunte cu fostul epitrop Dimitrie S. Guran și cu preotul paroh Ilie Dumitrescu. În pisania bisericii de la 1896 mai sunt menționați, printre cei care au contribuit la rezidirea bisericii, și Amza Protopopescu, N. P. Romanescu (nr: primar al Craiovei și om de cultură), D. Boicescu, St. Petrescu, St. Mihăilescu, I. M. Grigorescu, I. Dianu, Al. Mateescu, I. Geblescu, Ghiță lonescu, Ana Căleteanu.
Odată cu schimbarea aspectului exterior, biserica se înnoiește și cu un alt nume, acela de Madona, ce reprezintă, în forma latinizată de la 1860, vechea denumire românească a bisericii – Maica Domnului. Această schimbare a numelui bisericii în Madona-Mântuleasa este contiguă numelui altei biserici importante din Craiova, Madona Dudu. Cu toate acestea, numele tradițional al bisericii, acela de Mântuleasa, nu a fost afectat. El este întâlnit în cele mai vechi documente ale Craiovei, fiind folosit încă din 1795 în relație cu lăcașul de cult, dar și cu cartierul (mahalaua) din jurul acesteia. Se crede că denumirea “Mântuleasa” vine de la “Mântuitoarea”, numire religioasă a mamei Mântuitorului. O altă ipoteză în legătură cu numele acestei biserici este că acesta provine de la întemeietoarea sa, Despina, soția vistiernicului Strâmbeanu, dar dovezi concrete că vistierniceasa ar fi purtat și acest nume nu au fost găsite.
Din punct de vedere arhitectural, biserica de la 1896 a fost construită în stil gotic bizantin, ca o imitație a bisericii Domnișa Bălașa din București. Din vechea biserică s-a pierdut totul, de la podoabe la vechea pictură, cu excepția unei evanghelii ferecate în argint tipărită la Tipografia Episcopiei Râmnicului în 1794, în timpul Episcopatului lui Nectarie.
Două cutremure importante din secolul al XX-lea (cel din 10 noiembrie 1940, și cel din 4 martie 1977) aduc pagube importante, ceea ce determină noi lucrări de reparare și restaurare în 1979. Pictura bisericii a fost restaurată de artistul plastic Dan Neamu, cel care s-a mai ocupat de restaurarea bisericilor Sf. Apostoli, Sf. Gheorghe – Nou și Sf. Dumitru din Craiova. De curând s-au finalizat lucrările de restaurare din cadrul unui amplu proces de renovare ce a durat doi ani. Între detaliile arhitecturale care transformă biserica Mântuleasa într-o construcție deosebită se numără grosimea media a zidurilor de 1 metru, pardoseala de mozaic, catapeteasma de lemn sau vitraliile.
Surse: