Cod LMI: DJ-II-m-B-08135
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: 1892
Adresa: Calea Unirii 4
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Casa Constantin Vălimărescu este un monument istoric de arhitectură de interes local, situat în centrul municipiului Craiova, pe Calea Unirii, nr. 4 (capătul dinspre Valea Vlăicii). Clădirea este înconjurată de alte monumente istorice semnificative pentru orașul Craiova, ce includ Casa Stoilov-Bolintineanu, Banca Națională a României – filiala Dolj și Biserica Catolică Toți Sfinții / Sf. Anton.
Edificiul a fost ridicat pe locul cumpărat de Constantin Vălimărescu de la Banca Națională a României – sucursala Craiova, cu care se învecinează la sud. La 25 mai / 7 iunie 1885, Banca cumpăra de la moștenitorii boierului Barbu Isvoranu (Barbu B. Isvoranu, Iorgu B. Isvoranu și Ecaterina Banov) locul și clădirile din “Craiova, strada Unirei și strada Lyceului”, care aparținuseră anterior unui anumit Alexandru Condurat și Bisericii Catolice. În 1889, după construcția sediului propriu, Banca Națională a României – sucursala Craiova vindea “prin licitație prisosul de loc, rămas neîntrebuințat din cel cumpărat pentru clădirea localului.” Terenul a fost cumpărat de magistratul Constantin Vălimărescu, care avea să revină în 1892 cu cererea “d’a i se vinde la prețul de 1.000 lei, încă doi metri din locul Băncei din Craiova, pe lângă cei 44 în fațadă ce i s’au cesu deja pentru 11.000 lei”.
Imobilul Vălimărescu datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1892-1893) și a fost construit de antreprenorii Costa și Nedelcu după planurile arhitectului francez Albert Galleron, cel care a mai proiectat în România Ateneul Roman și Palatul Băncii Naționale a României din București, Palatul Dimitrie Ghika din Comănești și numeroase case boierești din București și din provincie.
Clădirea are patru niveluri (subsol, parter, etaj și mansardă), o intrare monumentală și o curte spațioasă cu mai multe căi de acces (pietonală și pentru automobile). De la poarta principală, pietonală (momentan închisă) se ajunge la intrarea principală în clădire traversând curtea pe o alee pavată.
Proprietarul clădirii, după care casa și-a primit numele, a fost magistratul Constantin Vălimărescu (născut 18 ianuarie 1848, comuna Moţăţei, judeţul Dolj). După ce și-a terminat studiile în străinătate, Vălimărescu și-a dat doctoratul în drept la Toulouse și a revenit în țară, unde a activat ca procuror (1874), membru de ședință la Tribunal (1877), procuror, președinte și prim-președinte al Curții de Apel Craiova (din 1883 până în 1911).
Vălimărescu a fost căsătorit cu Ana Greceanu, fiică a colonelului Ion Greceanu cu Policsenia Bengescu și soră cu Maria Stoilow (mama viitorului mare matematician român Simion Stoilov, care a locuit împreună cu soțul ei, gen. Simion Stoilov, în imobilul de peste Calea Unirii cunoscut azi sub numele de Casa Stoilov-Bolintineanu). Au avut trei copii: Jeana, Alexandru și Constantin. Alexandru (Didu) (1899 – 1984), cu studii la Liceul Carol I din Craiova, a ajuns doctor în drept, avocat și profesor universitar. Constantin a fost ambasador la Riga în 1935. Jeana s-a măritat cu dr. Drăgoescu, cu care a avut doi copii, Ileana și Vlad.
Constantin Vălimărescu a murit la 9 decembrie 1911 la Craiova și a fost înmormântat în Cimitirul Sineasca (acolo există și un monument funerar al lui Constantin Vălimărescu).
Ulterior, până la naționalizare, în casă a locuit fiica lui Constantin Vălimărescu, Jeana, cu familia. În cartea Simonei M. Vrăbiescu Kleckner, “Pe urmele mele în două lumi: România-SUA”, Volumul I, autoarea rememorează un episod din anul 1944, de la începutul ocupației ruse. Deoarece casa bunicii sale (Lucreția Mirică), unde urma să locuiască în vacanță, se afla pe Calea Severinului, pe unde circulau rușii, Simona a fost trimisă să stea la prietena bunicii, Jeana Vălimărescu, care locuia cu familia “într-o casă imensă boierească, clădită de Constantin Vălimărescu, chiar pe Calea Unirii nr. 10, nu departe de Muzeul de Artă.” A doua zi, când a ajuns cu bagajele, rușii se instalaseră deja și acolo:
“…poarta fiind deschisă, am intrat și am urcat. Am auzit voci, am urcat la etaj și acolo ce să văd? Într-unul din saloane erau trei soldați ruși, cu hazeaicele lor, iar Ileana, Vlad, Tante Jeana și doctorul , toți cu paharele pline cu vodcă, dădeau noroc cu rusnacii, care se instalaseră de dimineață în casa lor. În dreapta intrării, în salon, erau zeci de sticle pline înșirate direct pe parchet, iar în stânga sub geam erau cele goale. Nu-mi venea să-mi cred ochilor când doctorul și Tante Jeana au închinat cu rușii și au băut paharul cu vodcă tare, de teamă să nu-i supere. Aceștia erau veseli, văzându-se bine cazați într-o casă boierească superbă.”
În perioada regimului comunist, în această casă a funcţionat un cămin-internat al unei școli de meserii, ASCAR (Asistenţa Cardiacilor). Din 1979, clădirea a fost repartizată Muzeului de Artă, care a amenajat aici Secţia Colecţii (Muzeul Colecțiilor de Artă). Conform Otiliei Gherghe în cartea “Centenar Muzeul Olteniei 1915-2015”, în anul 1991 în Casa Vălimărescu ar fi funcționat Laboratorul zonal de restaurare și conservare și Oficiul Județean al Patrimoniului Cultural Național Dolj, structuri ale fostului Complex Muzeal desființat în acel an, trecute în administrarea Muzeului de Artă Craiova.
După 1999, casa a fost retrocedată lui Alexandru Vallimărescu, urmaș al vechilor proprietari. Acesta a vândut-o firmei Italian Knitwear, care a închiriat-o băncii Unicredit.
În perioada 2004-2005, clădirea a beneficiat de lucrări de conservare, renovare și restaurare pe baza planurilor inițiale și a unor fotografii ale ornamentațiilor. În urma acestui proces, ornamentele au fost refăcute sau consolidate, pereții interiori au fost decorați cu panouri de mătase, ancadramentele de lemn ale ușilor au fost curățate și integrate cromaticii de ansamblu a interioarelor, iar vitraliile au fost restaurate. De refacerea vitraliilor s-a ocupat cunoscutul artist plastic Silviu Bârsanu, cel care s-a mai ocupat de restaurarea vitraliilor din Casa Nicolae Romanescu (Casa Universitarilor) și din Universitatea din Craiova. După renovare, clădirea a fost vândută unei firme controlată majoritar de Max Mara International, o societate cu sediul în Luxemburg. Celălalt acționar al firmei proprietare este societatea italiana Imax Unipersonale.
Clădirea impresionează prin arhitectura impunătoare, cu decorații bogate atât la interior, cât și la exterior. Interiorul încântă prin tavane și plafoane decorate și pictate, de care atârnă candelabre elegante; pereții cu stucaturi; uși sculptate cu geamuri gravate; sobe de faianță; mozaicuri; o scară interioară în spirală. La exterior se remarcă fațadele bogat ornate cu stucaturi, balcoanele și terasele; desenele pictate ale foișorului de lemn de la mansardă; ceasul solar.
Imobilul a fost inclus în Lista Monumentelor Istorice din județul Dolj în anul 2004. În Casa Vălimărescu funcționează astăzi sediul băncii Unicredit Țiriac Bank.
Puteți vizualiza întreaga galerie foto aici!
Surse:
Biblioteca Județeană “Alexandru și Aristia Aman”
Otilia Gherghe, “Centenar Muzeul Olteniei 1915-2015”. Editura Antheo, Craiova, 2015
Gheorghe Gherghinescu, “Banca Națională a României – Sucursala Craiova. Băncile în Cetatea Băniei. Volumul I – Evoluții istorice până la Primul Război Mondial”. Editura Oscar Print, București, 2015, p. 63
Simona M. Vrăbiescu Kleckner, “Pe urmele mele în două lumi: România-SUA. Volumul I”. Curtea Veche Publishing, București, 2013