Cod LMI: DJ-II-m-A-07980
Categoria: A – monument de interes național
Natura: Monument de arhitectură
Datare: 1880, extindere 1930, 1970
Adresa: Str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 13
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Clădirea Universității din Craiova, construită inițial pentru a servi drept Palat de Justiție, este un monument de arhitectură de interes național și una dintre cele mai reprezentative edificii ale orașului. Proiectată în 1890 de arhitectul Ion Socolescu, clădirea Universității este o ilustrare a neoclasicismului în arhitectură. Ea este situată în centrul municipiului Craiova, pe str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 13, lângă Teatrul Național “Marin Sorescu”.
Construcția edificiului
Pe locul pe care se ridică astăzi clădirea Universității din Craiova (rectoratul) se afla, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Biserica Gănescu, cu hramurile Sfântul Nicolae și Sfântul Ioan Botezătorul (numită și Episcopia din Craiova sau mânăstirea Gănescu), ctitorită de stolnicul Barbu Zătreanu Gănescu. Odată cu secularizarea averilor mânăstirești din 1863, biserica își pierde proprietățile, iar în curtea și vechile case arhierești își mută sediul Tribunalul din Craiova. Ulterior, în anul 1884, s-a decis demolarea așezământului religios și ridicarea, pe același amplasament, a unui Palat de Justiție. Până la construirea acestuia, sediul provizoriu al tribunalului Craiovei a fost mutat la Casa Băniei. Decizia de demolare a clădirilor care au aparținut Bisericii Gănescu avea să fie pusă în aplicare în anii 1889-1890, când au început și lucrările la noua clădire. Un rol important în construcția noului palat l-au jucat atât Alexandru Marghiloman, atunci Ministru al Lucrărilor Publice (perioadă în care a contribuit, pe lângă construirea Palatului Justiției din Craiova, la amenajarea Grădinii Botanice, la începerea lucrărilor la Școala Centrală de Fete, la Palatul Justiției și la edificiul Bibliotecii Centrale Universitare din București, precum și la începerea lucrărilor la podul de la Cernavodă), cât și prefectul de Dolj, Nicu Economu, care a finanțat lucrările.
Clădirea, proiectată în 1890 de arhitectul Ion N. Socolescu, caracterizată de monumentalitatea tipică academismului francez a acelor timpuri, a fost ridicată între 1894 și 1912. Încă de la început au fost vizibile, atât la exterior, cât și la interior, elemente și principii arhitecturale împrumutate din clasicism, precum frontonul triunghiular și peristilul intrării principale cu trei uși, încadrat de patru coloane compozite (cu elemente corintice și ionice). Construcția s-a pliat perfect pe terenul denivelat (mai înalt în partea din față, înspre actuala str. A. I. Cuza, atunci str. Justiției, și mai jos în partea din spate, înspre actuala Calea București, atunci str. Știrbei Vodă, zonă cunoscută ca Valea lui Opincă), având 3 niveluri de înălțime (subsol înalt / demisol, parter și etaj). Palatul era înconjurat de un gard cu grilaj de fier forjat fixat pe un soclu de beton, cu stâlpi din loc în loc. Între clădire și gard se desfășura, pe toate laturile acesteia, o porțiune de spațiu verde. Ulterior, odată cu modificările aduse clădirii și zonei înconjurătoare, gardul a fost dezafectat întâi pe latura dinspre Piața Marșeu și str. Boerescu (azi Teatrul Național “Marin Sorescu”) și mai târziu pe cea dinspre actuala Calea București.
Forma inițială a clădirii Palatului de Justiție era de patrulater întretăiat pe mijloc de un corp central, care corespundea intrării principale. Aceasta era dominată de frontonul clasic, unde putea fi admirat un grup statuar reprezentând „Justiția legată la ochi”, înlăturat după 1948. Ulterior schimbării destinației clădirii, sub frontonul acesteia a fost amplasat cuvântul “UNIVERSITATEA”, scris cu majuscule în relief.
Clădirea în secolul XX
În anul 1912 a avut loc o inaugurare parțială a clădirii, alta având loc în 1914, dată la care palatul avea 4 niveluri. Ulterior, edificiul a fost extins, reparat și modernizat succesiv, ajungând să aibă 5, respectiv 6 niveluri. Proiectele privind adaosurile din perioada interbelică, prin care s-a mai construit o aripă a clădirii (prelungire a corpului central), au fost întocmite de arhitectul Iancu Atanasescu, cel care s-a ocupat, de-a lungul timpului, de proiectarea și restaurarea multor biserici și mănăstiri din Oltenia (Cozia, Cornet, Govora, Dintr-un Lemn, Polovragi, Gura Motrului, Topolnița, Horezu, Arnota, Bistrița, Mofleni, Jitianu, Sadova, Biserica Sf. Nicolae – Dorobănția și Biserica Sf. Apostoli din Craiova), dar și de realizarea proiectelor pentru restaurarea mai multor monumente istorice doljene (Casa Glogoveanu, Casa Băniei).
Planurile pentru extinderea realizată în anii ’70 (1972-1975) a clădirii au fost realizate de arhitectul Petre Falcon. Cu acel prilej, clădirea s-a extins în spate, pe partea dinspre Calea București, prin adăugarea unei aripi destinate extinderii bibliotecii universitare, păstrând totodată planul dreptunghiular. Odată cu consolidarea întregului imobil și cu ocazia acestor extinderi, clădirea a fost lucrată “pe carcasă de beton, cu planșe de beton și pereți din zidărie”.
După cutremurul din 4 martie 1977, repararea și consolidarea clădirii, afectată de seism, a devenit o prioritate. Într-o primă fază s-a încercat o soluție temporară de consolidare, prin aplicarea unor tiranți metalici în spațiile afectate din corpul vechi al edificiului. În anul 1996, după aproape 20 de ani de la seism, au fost inițiate lucrări ample și complexe de consolidare, care au vizat aripa de est a clădirii Universității. Acestea au fost finalizate în vara anului 2002.
Edificiul în secolul XXI
Începutul noului veac a găsit monumentalul edificiu în plin proces de renovare și modernizare. În perioada august-septembrie 2002 s-au renovat Sala Albastră, holul central și fațada principală a clădirii și s-au început lucrările de renovare la părțile laterale ale acesteia. Din anul 2006 a început procesul de consolidare, renovare și modernizare al aripii de vest a clădirii, care s-a terminat în primăvara anului 2007. În vara aceluiași an, procesul de consolidare s-a extins în zona de mijloc a clădirii Universității și au vizat holul central și Sala Albastră.
Informații despre clădire
Mai jos vă prezentăm câteva date despre clădire, așa cum au fost ele culese din monografia din 2007 a Universității din Craiova, coordonată de profesorii Vladimirescu Ion și Otovescu Dumitru.
„Terenul clădirii se întinde pe 8260 mp. Suprafața desfășurată a clădirii este de 29769 mp, din care suprafața totală utilă este de 16260 mp. Construcția actuală are subsol, parter, parțial mezanin și etaj, fiind formată din 7 corpuri grupate în jurul a două curți de lumină, legate funcțional. […] Clădirea Universității este simetrică, fiind alcătuită din două corpuri în formă de ”U”, distincte, legate printr-un corp central (corp 7), delimitând, astfel, cele două curți de lumină. Corpurile 1-6 (laterale) au o înălțime ce variază între 3,95 m – 4,50 m, iar corpul central are o structură diferită, cu înălțimea de nivel de 7,30 m, 8,40 m și 7,85 m.”
Corpul clădirii este accesibil prin 3 uși principale de acces (pe laturile dintre E, V și S). Intrarea pe ușile principale corespunde holului central al universității, care se întinde până la o scară monumentală ce se împarte, ulterior, în două scări ce conduc în holul de la etaj. Acesta se continuă cu Sala Albastră, o sală destinată în special festivătăților și ocaziilor speciale.
Locatarii clădirii
Palatul de Justiție a fost construit pentru a servi drept sediu diferitelor organe și instanțe de judecată din Craiova. Între 1941 și 1944, palatul a fost ocupat de trupele germane. Odată cu plecarea nemților, instituțiile de judecată (Tribunalul și Curtea de Apel) au revenit în acest local până în 1951. Din 1948, aici și-a avut sediul și prima unitate de învățământ superior din Craiova (Institutul Agronomic). Concomitent, partea vestică a palatului era ocupată de instituții administrative locale (Sfatul Popular). În perioada 1951-1958, aripa estică a clădirii a găzduit al doilea institut de învățământ superior, Institutul de Mașini și Aparate Electrice (Institutul Tehnic). Pentru scurt timp, între 1958-1959, Palatul de Justiție a redevenit casa tribunalelor regional, raional și orășenesc, a procuraturii și a baroului. Din 1966, impunătorul edificiu a fost dat în uz și a intrat în proprietatea nou înființatei Universități din Craiova!
Surse informații și imagini:
Universitatea din Craiova – site oficial
Universitatea din Craiova – pagina de Facebook
Vladimir Roșulescu, “Craiova – Universitatea – Fostul Palat de Justiție”
Universitatea din Craiova. Monografie (1947-2007), Editura Universitaria, Editura Beladi, Craiova, 2007, Monografie coordonată de Vladimirescu Ion și Otovescu Dumitru
Dinică Ciobotea, Din istoria clădirii Rectoratului Universității din Craiova, material apărut în Rațiunea, nr. 138-140 (5 nov.- 5 dec. 2007), p. 15
Pr. Lect. Univ. Dr. Sergiu Popescu, „Biserica Sfântul Nicolae „Gănescu” din Craiova – un metoc dispărut al Episcopiei Râmnicului Noul Severin”, apărut în Revista Arhiepiscopiei Craiovei, Arhiepiscopiei Râmnicului, Episcopiei Severinului și Strehaiei, Episcopiei Slatinei și Romanaților și a Facultății de Teologie – Craiova, anul LXIV (757-760), nr. 1-4, ianuarie – aprilie, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova 2012