Cod LMI: DJ-II-m-B-08052
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: 1905
Adresa: Str. Madona Dudu 14
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Fosta Școală Centrală de Fete din Craiova este o clădire monumentală din centrul orașului, situată pe str. Madona Dudu, nr. 14, vis-a-vis de Biserica Madona Dudu. Edificiul școlii a fost construit în 1905 după planurile arhitectului austriac Franz Billek și devizele lui Carol Litarczek, inginerul șef al județului. Școala a activat în acest local până în 1948, când clădirea a devenit sediul Muzeului Regional al Olteniei (astăzi Secția de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei).
Construcția clădirii
În secolele XVII-XIX, terenul pe care se găsește astăzi clădirea secției de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei aparținea Bisericii Maica Precistă din Dud, astăzi Biserica Madona Dudu. Aici se afla un izvor de la care sacagii orașului se aprovizionau cu apă potabilă pe care o distribuiau contra cost în zona istorică a Craiovei. Tot pe acest teren se afla o parte dintr-un codru străvechi, din care astăzi se mai păstrează o mică porțiune, în actuala grădină Mihai Bravu. Terenul se afla la intersecția dintre mai multe mahalale din zonă. O parte din spațiu aparținea mahalalei Brândușa, dominată de biserica Sf. Nicolae – Brândușa, de care era despărțit printr-un pârâu ce făcea legătura între pârâul din Valea Vlăicii și unul din brațele Jiului de altă dată. În fața actualei clădiri exista un podeț de lemn care făcea legătura cu mahalaua Dorobănția din apropiere (vezi Biserica Sf. Nicolae – Dorobănția), unde locuiau dorobanții, cei care apărau ordinea în Craiova și aveau și atribuții militare.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe acest spațiu s-a propus construirea de către municipalitate a unui ospiciu. Conducerea orașului Craiova, care primise prin donație acest teren, a socotit că amplasarea unui asemenea spital este neadecvată, fiind prea aproape de centrul orașului. În cele din urmă s-a decis construcția unui local pentru școală.
Clădirea actuală a fost concepută la cererea Epitropiei Bisericii Madona Dudu pentru a găzdui o școală primară de băieți și fete. Edificiul Școlii „Madona Dudu” a fost construit după planurile arhitectului Francisc Billek (cunoscut drept arhitectul după ale cărui planuri s-a construit Teatrul Național din Caracal) și devizele inginerului șef al județului, Carol Litarczek, prezentate Primăriei Craiova la 12 iunie 1905. Construcția clădirii, realizată cu fonduri de la Primăria Craiova și de la Ministerul Învățământului și Cultelor, a fost încheiată în anul 1906 și inaugurată cu prilejul jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Clădirea a fost construită în stil arhitectural neoromânesc cu influențe oltenești în repertoriul decorativ.
Istoricul școlii
Începând cu anul școlar 1908, devine școală primară pentru elevii orfelinatului patronat de Biserica și Fundația “Madona Dudu”, care învățau carte, dar și o meserie. Cu fondurile proprii, obținute prin vânzarea de Comitetul Doamnelor Craiovene la marile sărbători de peste an a diverselor obiecte de artizanat lucrate de elevi, se asigura hrana multor elevi săraci.
În timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, școala a fost devastată, așa cum s-a întâmplat cu mai multe clădiri din oraș, printre care Palatul Administrativ, Palatul Justiției, Școala de Meserii, Liceul Militar, Liceul Carol I, Școala Lazaro-Otetelișanu, gara și altele.
În urma cutremurului din noiembrie 1940, clădirea a suferit numeroase pagube materiale: „tavanul crăpat sta să cadă, coșul distrus, învelitoarea de olane distrusă ceea ce făcea ca ploaia să curgă în interior, cerdacul din partea de miazăzi s-a prăbușit, unul dintre stâlpii de zid amenința interiorul”, activitatea școlară fiind transferată pentru o perioadă până la reconsolidarea clădirii. Grav afectată, clădirea Școlii „Madona Dudu” a necesitat lucrări de reparații și consolidare.
În urma ocupării sovietice a României din 1944, clădirea școlii a fost ocupată de trupele rusești până în 1946.
De la școală la muzeu
După numirea în 1946 prin Înalt Decret Regal a dr. C. S. Nicolăescu-Plopșor în funcția de director al Muzeului Regional al Olteniei, acesta a adresat un memoriu Primăriei Craiova prin care solicita pentru muzeu etajul Școlii Primare de fete „Madona Dudu”, evacuată de trupele sovietice. Odată cu desființarea de către regimul comunist a fundațiilor religioase și a școlilor particulare, clădirea Fundației „Madona Dudu” a fost preluată de către Ministerul Educației Naționale. Prin strădania lui Nicolăescu-Plopșor și a ministrului educației naționale, Ștefan Voitec (coleg de școală al lui Plopșor), ministerul a repartizat Muzeului Regional al Olteniei localul Școlii primare „Madona Dudu” din Craiova, „sala mare de la parter și întregul etaj”. La începutul anului 1948, întreaga clădire a școlii împreună cu grădina și curțile interioare au fost repartizate muzeului pentru desăvârșirea reorganizării colecțiilor și organizarea unui parc etnografic în grădina din spatele clădirii. Datorită schimbării destinației sale inițiale, de școală, clădirea a avut nevoie de numeroase modificări necesare realizării unui circuit logic petru vizitatori. Sumele necesare pentru lucrările din interiorul și reparațiile exteriorului clădirii au fost alocate de Prefectul județului, Dumitru Cumpănașu, respectiv primarul Craiovei, Ștefan Dima, și s-au ridicat la un total de 562.187 lei.
Inaugurarea noului sediu al Muzeului Regional al Olteniei a avut loc la 13 iunie, odată cu deschiderea expoziției documentare dedicată centenarului revoluției de la 1848. La acea dată, inventarul muzeului includea piese de mobilier, o vastă bibliotecă, exponatele secțiilor de științe naturale, etnografie, arheologie, istorie și numismatică. În 1951, la parterul edificiului s-a amenajat secția de artă, cu obiecte provenite de la Muzeul Aman. Această secție a funcționat aici până în anul 1954, când s-a mutat la Palatul Jean Mihail, iar piesele au trecut în posesia nou înființatului Muzeu de Artă din Craiova. Așadar, în această clădire au figurat inițial pentru un timp toate muzeele din Craiova, dar și Arhivele Statului.
În perioada 1957-1960 au avut loc o serie de amenajări la localul muzeului care constau în introducerea încălzirii centrale, redistribuirea și mărirea spațiului de expunere, de depozite, de laboratoare și birouri prin desființarea unor ziduri, executarea de instalații electrice și sanitare.
În urma cutremurului din 1977, clădirea muzeului a fost grav afectată, ea fiind chiar propusă spre demolare. Activitatea instituției a fost oprită brusc atât din cauza stării localului, cât și din cauza distrugerii expoziției de bază de la secția de istorie și a avariilor suferite de depozitele secțiilor de istorie, etnografie și științele naturii.
De-a lungul anilor, aspectul clădirii a fost modificat în repetate rânduri, atât din cauza transformărilor cauzate de schimbarea destinației sale, cât și din cauza cutremurelor care au afectat-o. În anul 2008, Consiliul Județean Dolj a solicitat o finanțare europeană pentru consolidarea, restaurarea și modernizarea Secției de Istorie-Arheologie. Cu acest prilej s-au solicitat fonduri și pentru extinderea clădirii în vederea realizării de noi spații necesare pentru depozite, Laboratorul de restaurare și conservare, birouri, săli de expoziții și sală de conferințe. Extinderea clădirii s-a finalizat în anul 2009, în timp ce în 2012 s-au terminat lucrările de consolidare, restaurare și modernizare a clădirii Secției de Istorie-Arheologie.
Despre clădire
Clădirea, ce se întinde pe o suprafață de 3.329 metri pătrați și pe patru niveluri de înălțime (subsol, parter, etaj și pod), este construită în stilul neoromânesc de la începutul secolului al XX-lea, cu influențe oltenești. Din punct de vedere decorativ, la exteriorul clădirii se remarcă ancadramentele de la ferestrele parterului, coloanele ce despart ferestrele duble la etaj, elementele decorative de sub cornișe, firidele cu discuri ceramice încadrate și panoul de plăci ceramice de pe fațada principală.
Odată cu lucrările de consolidare, restaurare și modernizare a clădirii, s-a realizat refacerea decorațiunilor și stucaturilor interioare după mulaje prelevate anterior, s-au vopsit pereții, plafoanele și decorațiunile, respectând culorile inițiale, s-au restaurat treptele din piatră de Geoagiu, balustradele din fier forjat și mâna curentă din lemn a scării de onoare. De asemenea, în holul central au fost refăcute pardoselile din mozaic cu motive decorative și au fost restaurate ușile cu rame și tăblii din lemn. Tâmplăria exterioară, din lemn stratificat cu geam termopan, a fost executată astfel încât să contribuie la păstrarea arhitecturii clădirii.
Surse:
Otilia Gherghe, “Centenar Muzeul Olteniei 1915-2015″. Editura Antheo, Craiova, 2015
Adrian Păun, “Muzeul Regional al Olteniei”. www.case-frumoase.ro
“Consolidare, restaurare și modernizare. Secția de istorie-arheologie a Muzeului Olteniei Craiova“. Revista Construcțiilor nr. 102 – aprilie 2014, pag. 68